Coridoarele lui Putin
Pe măsură ce războiul de la granița de est se prelungește, constat o anumită anxietate care cuprinde populația României, dinspre cei mai în vârstă spre cei tineri. Pe bună dreptate, ocupația sovietică este încă proaspătă în conștiințe, mai ales pentru cei ce-au trăit acele vremuri, și produce un fior de panică. Această teamă naște reacții incontrolabile, pe undeva de înțeles, alimentând un curent de opinie de proveniență incertă, foarte nociv. Dacă n-am fi aderat la NATO și n-am fi găzduit baze militare ale alianței pe teritoriul țării, am fi reușit să trecem cumva pe sub radar, adică rușii să ne lase în pace, ne transmite acest curent. Fals, domnilor! E taman invers. Vă reamintesc actul de naștere al aderării României la NATO. Era în plină desfăsurare războiul din Iugoslavia, pentru schimbarea regimului Milosevici. Rusia a cerut permisiunea de survol pentru avioanele sale care să vină în ajutorul aliatului său tradițional. Nici România și nici Bulgaria nu au permis atunci survolul, ceea ce a evidențiat importanța unui coridor terestru între Marea Neagră și Balcanii de Vest. Acest coridor trece prin inima României, iar pentru ambițiile lui Putin nu este de necucerit, în lipsa unor alianțe puternice.
Tot un coridor terestru a determinat invadarea Ucrainei și a scos la lumină dorința nestăvilită de a avea o rută de uscat către Crimeea deja ocupată. Acum, Putin dispune de acest coridor însă, pesemne, nu e de ajuns. În cursul operațiunilor din primele luni ale războiului a atras atenția analiștilor militari un alt coridor strategic, a cărui ocupare a fost în cele din urmă zădărnicită, a rămas doar pe hârtie. Nu se știe însă pentru cât timp. Sperăm pentru totdeauna. Mă refer la cucerirea sudului Ucrainei, până în Transnistria, pentru a face joncțiunea cu Armata a 14-a, cantonată acolo.
Însă cea mai mare importanță pentru ambițiile teritoriale ale Rusiei o are de departe coridorul Suwałki sau breșa Suwałki. Acesta reprezintă o fâșie de teren de aproximativ 100 km, ce urmărește frontiera polono-lituaniană, între exclava rusească Kaliningrad și Belarus. Aici se află una dintre cele mai sensibile zone din Europa, existând informații că Rusia și aliata sa, Belarus, acordă o importanță deosebită zonei, în cazul escaladării conflictului NATO-Rusia. O breșă pe acest aliniament desparte practic Țările Baltice de restul țărilor NATO și, totodată, leagă regiunea Kaliningrad de Belarus. Nu vreau să-mi imaginez soarta acestui ținut dacă cele două țări, în componența cărora se află coridorul Suwałki, n-ar fi avut alianțe puternice la nivelul NATO.
Așadar, nu numai România, ci țări mult mai dotate din punct de vedere militar sunt vulnerabile în lipsa unor tratate militare puternice, cum ar fi NATO. Dacă Putin a preferat să atace coridorul Crimeii, în loc de coridorul Suwałki, este tocmai din acest considerent, deși importanța se prezintă cumva răsturnată. A apreciat că Ucraina este mai vulnerabilă. Sper să se fi înșelat. Dacă i se confirmă că a avut dreptate, va lua ușor în considerare și celelalte coridoare, pe rând, unul trecând chiar pe teritoriul României, iar altul pe cel al Moldovei. Iată de ce am vrut să dovedesc că alianța NATO este esențială pentru dezvoltarea României, atât în prezent, cât și în viitor. Nu în ultimul rând, cheltuielile militare se întorc prin investiții, într-o zonă considerată sigură. Revenind la anxietate, cu toate concesiile ce derivă de aici, mai scuzabilă ar fi în zona flancului baltic, însă oamenii acelor locuri degajă mai degrabă hotărârea de-a nu se lăsa aserviți.