Chibițul din culisele războiului
Intrăm, iată, în a doua lună de război în zona Golfului Persic. Ceea ce promitea să fie o operațiune fulger pe model Venezuela trenează. Conflictul nu numai că e departe de a se încheia, dar sunt semnale că se extinde. Statele Unite și Israelul pe de o parte nu au reușit să îngenuncheze Iranul susținut de câțiva amețiți de prin Liban și analiștii cred că n-o va putea face fără o intervenție terestră. Niciun război n-a fost câștigat doar din aer. Problema e că intervenția la sol presupune trupe și inevitabil victime, ceea ce națiunea americană nu prea vrea să-și asume. Are încă proaspăt în memorie episodul Vietnam. Între timp, Arabia Saudită se pregătește să declare război Iranului și să nu mai asiste pasivă la atacarea teritoriului național. De partea cealaltă, rebelii Houti care controlează Yemenul au anunțat că intră în luptă de partea Iranului și chiar au lansat două rachete de croazieră către sudul Israelului, interceptate de statul evreu. Acțiunea nu este lipsită de importanță. Dacă Iranul blochează strâmtoarea Ormuz, Yemenul poate bloca Marea Roșie, un coridor de trafic maritim la fel de intens frecventat. Impactul economic este de pe acum catastrofal, putându-se vorbi de o criză mondială declanșată de prețului petrolului.
Companiile aeriene acumulează pierderi – prețul kerosenului a explodat – și iau în calcul creșterea prețului biletelor. Asta înseamnă mai puține zboruri de linie, mai puține vacanțe, moarte pentru industria turismului. Și alte industrii sunt afectate, iar principiul dominoului se aplică de minune în economie.
Pe lângă partea la vedere a războiului, există și o parte întunecată, ascunsă, care se lasă doar intuită. Mai multe state își doresc ca Statele Unite să-și rupă dinții în Iran, să se împotmolească la fel cum s-au împotmolit rușii în Ucraina. Din diferite motive, nu pot spune asta pe canalele oficiale. Inclusiv unii europeni sunt ipocriți. Dar mă gândesc în primul rând la Rusia. Rușii au o înțelegere cu Israel de neagresiune, cum nici evreii nu au furnizat arme Ucrainei, deși le-au fost cerute în mai multe rânduri, nici ei nu pot susține fățiș Iranul. Așadar s-au declarat neutri. Dar pe ascuns îl sprijină, având și o graniță comună peste Marea Caspică, și îl îndeamnă să reziste. De fapt, rușii se ajută pe ei înșiși, orice creștere a cotației țițeiului este mană cerească pentru flota fantomă a lui Putin care finanțează războiul lor. Rusia câștigă economic din prelungirea ostilităților în golf și probabil s-a aflat în spatele Iranului când a refuzat oferta de pace a lui Trump, la negocierile de pace desfășurate prin intermediul Pakistanului. Putin le-a promis sprijin iranienilor, discret, altfel nu s-ar fi ținut așa bățoși.
Senzația este că Statele Unite au intrat într-un conflict din care acum nu mai știu cum să iasă. Dacă nu schimbă regimul de la Teheran, Trump va fi acuzat că a cheltuit sume uriașe din bugetul apărării degeaba. Și cu fiecare zi pierderile se adâncesc. Trump este un jucător care de data asta joacă la cacialma. Dacă Iranul capitulează, va fi stăpân pe rezervele uriașe de hidrocarburi. Dacă nu, va spune că nu a avut cărți. Sau a avut un chibiț pe margine care l-a tras în piept, prietenul Putin.