3 mai 1975
NADIA COMĂNECI – 50 DE ANI DE LA INTRAREA ÎN LEGENDĂ
Pe 3 mai 1975, excepționala noastră gimnastă Nadia Comăneci făcea un concurs de vis la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia. Încă o necunoscută, pe atunci, marelui public, Nadia cucerea patru medalii de aur și una de argint, pășind cu adevărat în legendă.
Ziarul Sportul scria despre acest formidabil succes abia luni, 5 mai, pentru că duminica nu avea tipar.
Am spicuit din cartea „Nadia” câteva pasaje referitoare la momentele trăite la Skien, minunat expuse de marele Ioan Chirilă.
„Skien este un oraș frumos și curat. În parcuri și pe trotuare predomină zambilele, care sunt foarte mari. Orașul e aproape în întregime așezat pe coline. Automobilele coboară frânând. Dar șoferii, deosebit de amabili, opresc pentru orice pieton, chiar dacă tu, nefiind norvegian, traversezi în afara zebrei.
Zilele premergătoare startului au fost deosebit de grele. În asemenea momente, că în fața oricărui examen hotărâtor, îți apar în față doar defectele și greșelile. Ludmila Turișceva era marea favorită. Gloria ei se afla la apogeu. Nadia era, încă, doar o necunoscută. A existat, însă, și o excepție. O societate TV americană era prezentă cu o întreagă echipă. Operatorii ei n-au ținut în secret motivul acestei mari deplasări de forțe: <<Am venit să filmăm totul despre Nadia Comăneci și să dăm, în direct, două ore, pentru toată America>>. Cu toate acestea, Turișceva rămânea marea favorită.
Începe încălzirea în sala specială. Dar, orice ai face, aici nu poți intra în atmosferă. Aici sunt doar culisele, care te apără de ochii mulțimii….. Și apoi, deodată, se deschide ușa. Lumini orbitoare. Șoc. Freamătul mulțimii. Alt șoc. Și cu toate că sunt mii de oameni care aplaudă și fluieră, senzația de izolare crește. Apoi totul se precipită. Trei minute pentru încălzire. Doar trei minute pentru toată lumea. (……..) Se apropie clipa. Nadia se așează pe bancă. Încearcă să se liniștească. În clipele astea, spun gimnastele, nu vezi nimic. Încerci să te liniștești. Nu te poți gândi la nimic. Pentru că nu ai timp. Urmează, milimetru cu milimetru sau secundă cu secundă, doar lucruri concrete. Câteva mișcări….Prosop …Masaj …. Trening….. Palparea aparatului…. Pași….Cinci sau șapte….. Trambulină……Lumina aceea….. Umbra aceea….. Literele acelea…..
Skien-ul a fost un mare triumf. Operatorii americani care au venit să facă filmul despre Nadia Comăneci și-au dat seama, la terminarea filmărilor, odată cu ultimul podium, că montajul va fi o operațiune inutilă. Filmul era realizat, de fapt, <<dintr-o suflare>>, el având titlul<<Tot aurul Europei>>. Într-adevăr, Nadia a cucerit tot aurul, cu excepția unui medalii de argint, cea de la sol. Să urmărim minunatul joc al cifrelor de la Skien.
INDIVIDUAL COMPUS
1. NADIA COMĂNECI-38,85 2. Nelli Kim (URSS)-38,50 3. Annelore Zinke (RDG)-37,95
CONCURSUL PE APARATE
Sărituri: 1. Nadia Comăneci 19,50
Paralele: 1. Nadia Comăneci 19,65
Bîrnă: 1. Nadia Comăneci 19,50
Sol: 1. Nelli Kim 19,55 2. Nadia Comăneci 19,40
Publicul a avut o reacție formidabilă în tot timpul campionatelor și după <<ultimul gong>>. Sala ardea, literalmente. Comentatorii întindeau mâinile simultan, pentru a cere cuvântul. Se înghesuiau. Erau congestionați. Își ciocneau microfoanele ca baionetele. Era o luptă pe viață și pe moarte pentru a nu pierde nimic din declarația Nadiei. Și deodată, ca la un semnal, s-au făcut liniște. Și s-au auzit cuvintele Nadiei. Molcome, moldovenești, ca vocea Lizucāi din <<Dumbrava minunată>>. Încercam să văd ceva peste umerii acestor bărbați foarte înalți. Am auzit doar o frîntură: << Am muncit mult, încă de la 6 ani>>. Vorbea gura, vorbeau ochii. Apoi Nadia și-a coborît pleoapele, puțin stingherită de vîlva care se face și nu am mai auzit nimic.
(…) Aveam să descopăr performanța Nadiei abia în gara Oslo (la întoarcere – nota mea). Era o dimineață rece. Am coborât din tren. Am făcut câțiva pași pe peron. Deodată, un tânăr care venea în întâmpinarea noastră, probabil ca să ia trenul în continuare, a arătat cu mâna spre Nadia și a strigat << Iată campioana >>. (…..) Trecătorii s-au întors brusc. Și au recunoscut-o pe Nadia. S-a format imediat un cerc. O femeie a ieșit din rânduri și i-a întins Nadiei o ciocolată. O alta i-a prins de rever o broșă. Oamenii aceia liniștiți ai Norvegiei redeveniseră, într-o clipă, spectatorii înflăcărați din sala de la Skien. Toți vroiau să-i ofere ceva Nadiei. I-am văzut repezindu-se spre standurile cu mărunțișuri. Au revenit cu un breloc, un pix, un stilou, un fanion al cine știe cărei echipe de fotbal, o carte, un pahar, un stilet și multe alte daruri de circumstanță în care se simțea un mare entuziasm”.
