Du-te la...

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

1 octombrie 2020

Tradiții de Sânziene


În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denu­mi­rea de Sânziene sau Drăgaica. Deşi sunt asociate sărbătorii creş­tine a Naşterii Sfântului Ioan Bote­zătorul, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar. Sărbă­toarea se mai numeşte în unele locuri şi “Cap de vară”. Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor şi “Amuţitul cucului”. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstiţiul de vară (în jur de 21 – 22 iunie) sau de Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă. Potrivit etnologului Marcel Lutic “sub numele Sânziene se ascund trei elemente strâns legate între ele. Primul se referă la zânele, de obicei bune, zâne extrem de harnice în noaptea de 23 spre 24 iunie, adică noaptea Sânzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, flori având importante atribute divinatorii şi apotropaice, aceste flori fiind substitute vegetale ale zânelor cu acelaşi nume. Ultimul element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie, sărbătoare numită, mai ales în sudul României, şi Drăgaica”. Imaginaţia populară a închipuit Sânzienele ca pe nişte fete foarte frumoase, care trăiesc în­deobşte prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, jucând. “Ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor şi buruie­nilor, astfel încât acestea, în preaj­ma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc” a adăugat Lutic. Ziua de Sânziene este considerată sfântă: nimeni nu are voie să lucreze în această zi, când soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază. Legate de această zi, sunt diverse obiceiuri, dar cele mai im­por­tante sunt cele dedicate dragos­tei. Sărbătoarea Sânzienelor este, în tradiţia populară, un prilej de a sărbători soarele şi muncile agricole specifice verii. În multe zone din ţară, se aprind noaptea focuri pe dealuri. În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, încon­ju­rând casa, ogoarele, grajdurile. Spre dimineaţă, flăcăii umblă prin sat şi aruncă cununiţe de sânziene pe la casele unde stau fetele de mă­ritat. Se spune că, în noaptea de Sân­ziene (23 spre 24 iunie), se des­chid porţile cerului şi lumea de din­colo vine în contact cu lumea pă­mânteană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din ţară se fac pomeni pentru morţi, de moşii de Sânziene.
Mihaela MĂGUREANU

Etichete: , ,

Alte articole de la Cultura