Schimb cultural de excepţie (2)

În această primăvară, această şcoală de teatru a aniversat 20 de ani de la crearea ei. Este o şcoală care a produs actori de teatru şi film, care sunt foarte apreciaţi în teatrele şi în cartea de producţie ale filmelor din Germania şi nu numai. Programul acestei echipe, împreună cu doi profesori ai şcolii de teatru din Berlin, dar şi cu un grup de studenţi şi absolvenţi, care au venit să prezinte două spectacole la Rm. Vâlcea. Ne-am plimbat, am încercat să prezentăm şi să creăm o imagine bună asupra ceea ce face teatrul din Rm. Vâlcea, a judeţului Vâlcea. Am fost chiar şi la Sibiu, capitala culturală a Europei, ca să plece cu o impresie bună şi cred eu că am reuşit în mare parte acest lucru. Nu vreau să vă spun mai multe pentru că avem un fermecător vorbitor, aici, şi care vă va fascina prin felul în care vă va vorbi şi prin lucrurile pe care vi le va spune. Pentru acest motiv, îl rog, pe domnul Valentin Plătăreanu să vă spună câteva cuvinte”, a spus Adrian Roman. Vă prezentăm şi o foarte mică parte din cuvântul directorului şcolii germane, Valentin Plătăreanu: „Tatăl meu, medic în ţara asta, a făcut o vilă, aici, la Călimăneşti, ca să scrie, era academician, membru al Academiei Române de Medicină. N-a apucat să se bucure prea mult de casa asta, a fost luată. Şi am primit-o sub formă de ruină, aşa am revenit la Călimăneşti, cu lacrimi în ochi pentru că, copilăria mea, în tip de război, în anii când în Bucureşti erau bombardamente, i-am petrecut, aici, în Călimăneşti, în Vâl­cea, unde era o atmosferă culturală, o efervescenţă. La Călimăneşti, erau un Ostrov, Victor Eftimiu stătea lângă noi, la 20 de metri, scria, Puiu Codrescu, pe care-l ştiţi, era frumos, erau ţărăn­cu­ţele care vindeau zmeură, ce mi-amin­tesc eu, copil fiind, rămăsesem cu toate aceste imagini şi când am văzut Călimăneştiul, acum, puţim mai trist, tot frumos, dar trist, fără viaţă, şi am văzut punctul acesta de lumină, de bucurie şi de emoţie artistică, pe care l-a creat Florin Zamfirescu, la Casa de Cultură, am spus: Florine, aş veni şi eu cu studenţii mei, când faci tu tabăra asta. Şi pe ideea asta ne-am hotărât să venim, numai că n-au corespuns da­­tele, concediile, vacanţele mele de şcoală cu ale lui, cu tabăra, şi atunci am auzit de teatrul ăsta minunat din Rm. Vâlcea, care este o minune. Şi că este şi un coleg minunat aici, Adrian Ro­man. Am pus mâna pe telefon şi am vorbit cu domnul Roman. A răspuns imediat, nu a fost nevoie să mai sun a doua oară. I-am spus că am o echipă şi aş vreau să vin în România, răspun­sul a fost afirmativ. Şi am făcut aceas­tă primă întâlnire cu Rm. Vâlcea, cu Călimăneştiul, cu România”. Din dis­cu­ţiile avute cu invitaţii germani, am aflat că şi-au făcut o impresie foarte bună despre Râmnicu Vâlcea şi des­pre ţara noastră. Aşadar, Teatrul Anton Pann a terminat stagiunea cu două spectacole frumoase, puse în scenă de apreciata Şcoală de Artă Dramatică din Berlin.