Onor la Drapel
Ziua de 20 mai este legată de un eveniment întâmplat în istoria urbei noastre şi de unul dintre cele mai importante simboluri naţionale: Drapelul naţional. Scriu aceste rânduri tocmai pentru a nu mai rata această zi, aşa cum s-a întâmplat anul trecut. Mă gândesc şi acum la acea gafă şi nu-i învinuiesc aici pe vâlceni ci pe cei care au hotărât atunci ca această zi să nu se mai sărbătorească. Vă aduc aminte că anul trecut, pe fondul dramei accidentului din Muntenegru, în urma căruia au pierit conaţionalii noştri, a fost luată acea hotărâre ca Ziua Drapelului să fie declarată zi de doliu naţional! Niciodată nu s-a declarat în România zi de doliu naţional pentru victimele unui accident rutier chiar dacă mai cunoscusem şi alte astfel de drame. Aşadar, acei conaţionali muriseră în accidente rutiere nu în misiune militară, pe fronturi de luptă, în afara graniţelor ţării pentru menţinerea păcii. Hotărârea de Guvern interzicea manifestările culturale, artistice şi sportive programate în acea zi. Vă mai aduc aminte că, după revoluţie, au fost decretate şapte zile de doliu naţional dar niciodată pentru victimele unui accident rutier! Spre ruşinea noastră, în acea zi, steagul românesc a fost coborât în bernă, un fapt fără precedent în istoria ţării.
În aceşti ani au fost lansate tot felul de idei privind steagul ţării. Parlamentarii au venit cu propunerea schimbării Constituţiei, ca stema, decupată în zilele lui decembrie ‘89”, să fie repusă la locul ei. Comisia parlamentară pentru revizuirea Constituţiei a emis un amendament la legea fundamentală care modifica articolul 12: “Simboluri naţionale”, în sensul introducerii noţiunii de “stema ţării” în cadrul textului referitor la drapelul României. Această iniţiativă a atras discuţii contradictorii. Un parlamentar a propus ca forma şi conţinutul stemei naţionale să fie preluate după cele ale Casei Regale a României! După interminabile “tokşouri” televizate, propunerea a “picat” în derizoriu. A fost considerat deplasată ideea şi au respins amendamentul. Argumente solide pentru repunerea stemei pe drapel, fie şi ea cea adoptată în 1992, nu prea sunt, în afară de incidentul care a apărut cu Ciadul (steagul lor e identic, dar are nuanţa indigo la lance) şi care l-am câştigat prin argumentul întâietăţii, deoarece ei l-au adoptat în 1959. Acelaşi tricolor îl găsim şi pe steagurile Andorrei şi Moldovei numai că acestea au şi stemă.
Lăsând la o parte ideile năstruşnice ale politicienilor demagogi, să ne amintim că mâine se împlinesc 166 de ani, de când, în curtea Bisericii “Tuturor Sfinţilor” de la Râmnic, râmnicenii au sfinţit steagurile revoluţiei paşoptiste (20 iunie 1848). În „focul” revoluţiei, tricolorul a devenit, în Ţara Românească, însemnul naţional, principalul element constitutiv al drapelului de stat. Guvernul revoluţionar, prin decretul nr. 1, din 14 iunie 1848, a hotărât ca drapelul să aibă “trei culori: albastru, galben şi roşu”, iar pe pânză să fie înscrise cuvintele: “Dreptate, Frăţie”.
Drapelul este unul din cele mai preţioase însemne naţionale, care ne reprezintă oriunde în lume, în toate marile noastre evenimente înscrise în istoria naţională. Este simbolul nostru, al românilor de pretutindeni, identitatea noastră între celelalte naţiuni, deopotrivă însemn nobil cu care decorăm casele, instituţiile şi locurile publice. Cu această pânză tricolor şi-au împodobit, din vechime, ţăranii costumul popular şi tot cu ea se se însoţeau alaiurile de nuntă. Tot cu acest simbol ne prezentăm la competiţii culturale şi sportive. Acest steag tricolor a fost ultimul veşmânt al trupurilor de români, căzute pe câmpurile de luptă pentru apărarea patriei, a păcii, a libertăţii şi a valorilor democratice.
Ziua de 26 Iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Naţional prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Textul acestui document spune clar că, în această zi, se organizează manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific care sunt menite să evoce istoria ţării precum şi prin ceremonii militare şi drapelul ţării este arborat pe catarg, alături de stegurile Europei Unite şi Alianţei Nord-Atlantice.
Îmi doresc ca ceremoniile din acest an, de la Râmnicu Vâlcea şi din ţară, să spele necinstea care i-a fost făcută până astăzi şi drapelul să fluture mândru pe albastrul cerului şi în inimile noastre de români.
Florin Epure