O nouă carte dedicată lui Gheorghe Bobei


Primăria Bărbăteşti doreşte să onoreze cum se cuvine toţi fii satului care s-au remarcat în timp şi care au adus fală comunei. Între aceştia, numele lui Gheorghe Bobei este pronunţat cu un mare respect şi azi iar în acest sens o carte despre viaţa şi activitate aces­tuia va apărea din grija prima­rului Constantin Bănacu şi a Consi­liului Local din Bărbăteşti. Gheor­ghe Bobei (29 octombrie 1897, Bărbăteşti, judeţul Vâlcea – 8 de­cembrie 1973, Bărbăteşti) este un poet şi folclorist. Este fiul Ioanei şi al lui Ion Bobei. Bobei a făcut primele clase la Bărbăteşti. În 1911 intră, ca bursier, la Şcoala Normală din Constanţa. Începe între timp să scrie, trimiţând primele încercări, în versuri şi în proză, la „Dobrogea jună”. După un an de învăţătură la Craiova, se întoarce în cetatea tomi­tană, pentru ca între 1916 şi 1918, în timpul războiului, să urme­ze, la Botoşani, Şcoala de ofiţeri în rezervă. Din 1919, predă la şcoala din Dobriceni (în judeţul Vâlcea), unde va reveni după ce în 1925 a avut o catedră la Frăţileşti (în Ialo­miţa). Mare iubitor de producţii popu­lare, culege texte şi melodii pen­tru revista „Izvoraşul”. Va mai pu­bli­ca folclor şi în alte periodice („Cultura poporului”, „Albina”, „Ori­zont”, „Gazeta învăţă­to­rului”, „Ar­geş”). În 1925, împre­ună cu I.C. Stroescu, înfiinţează so­cie­tatea cul­turală „Farul” şi scoate, la Râmnicu Vâlcea, o publicaţie cu ace­eaşi denumire, iar cu T. Geantă, în 1931, gazeta „Învăţă­torul”. În 1926 se înscrie la Facul­tatea de Litere şi Filosofie a Uni­versităţii din Bucureşti, primind la examenul de absolvire distincţia magna cum laude. Reîntors la ţară, alcătuieşte culegeri de folclor, pre­lu­crează scenarii şi regizează spec­tacole. Un bun prilej de a co­linda satele i-l oferă funcţia de inspector al căminelor culturale din Oltenia (1946-1947). Până la pen­sio­nare (1960), mai predă la gim­naziul din Hurezi şi la Şcoala de gospodărie rurală din Măldăreşti (1947-1948), înapoindu-se după aceea în comuna natală, despre care, în 1958, întocmeşte o mono­grafie folclorică. Ales membru de onoare în Asociaţia folcloriştilor şi etnografilor vâlceni, participă la festivaluri internaţionale. Un festival folcloric, la Bărbăteşti, avea să-i poarte numele. Articole, recen­zii, reportaje, versuri îi apar lui Bobei, în primul rând, în publicaţii din Râmnicu Vâlcea: „Viitorul Vâlcei”, „Glasul adevărului”, „Viito­rul neamului”, „Muncitorul”, „Cu­vântul nostru”, „Farul”, „învăţă­torul”, „Naţionalul Vâlcii”, „Craini­cul”, „Biruinţa”. Mai semnează în „Dumineca poporu­lui”, „Universul literar”, „Zorile”, „Ţara de Jos”, „Sin­teza”, „Săptămâna literară”, „Miş­carea” etc. În ultimii ani, colabo­rează cu inimoase articole de informaţie şi propagandă culturală la „Scânteia”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Gazeta învăţătorului”. În „zumzet de cobză şi în tril de fluier”, Bobei cântă în versurile sale, din toată inima, „frumuseţea, visul şi seninul”. Cu unele înnegurări trecătoare, lirica lui se scaldă, voios, în „lumină”, sugerând o mişcare ascendentă. Un simţ muzical relevă, fără doar şi poate, aceste stanţe de licăr folcloric şi „zvon patriarhal”, instru­en­tând acorduri, şi triste şi jucăuşe, dintr-o „rapsodie vâlceană”.

Posting....