O nouă carte dedicată lui Gheorghe Bobei
Primăria Bărbăteşti doreşte să onoreze cum se cuvine toţi fii satului care s-au remarcat în timp şi care au adus fală comunei. Între aceştia, numele lui Gheorghe Bobei este pronunţat cu un mare respect şi azi iar în acest sens o carte despre viaţa şi activitate acestuia va apărea din grija primarului Constantin Bănacu şi a Consiliului Local din Bărbăteşti. Gheorghe Bobei (29 octombrie 1897, Bărbăteşti, judeţul Vâlcea – 8 decembrie 1973, Bărbăteşti) este un poet şi folclorist. Este fiul Ioanei şi al lui Ion Bobei. Bobei a făcut primele clase la Bărbăteşti. În 1911 intră, ca bursier, la Şcoala Normală din Constanţa. Începe între timp să scrie, trimiţând primele încercări, în versuri şi în proză, la „Dobrogea jună”. După un an de învăţătură la Craiova, se întoarce în cetatea tomitană, pentru ca între 1916 şi 1918, în timpul războiului, să urmeze, la Botoşani, Şcoala de ofiţeri în rezervă. Din 1919, predă la şcoala din Dobriceni (în judeţul Vâlcea), unde va reveni după ce în 1925 a avut o catedră la Frăţileşti (în Ialomiţa). Mare iubitor de producţii populare, culege texte şi melodii pentru revista „Izvoraşul”. Va mai publica folclor şi în alte periodice („Cultura poporului”, „Albina”, „Orizont”, „Gazeta învăţătorului”, „Argeş”). În 1925, împreună cu I.C. Stroescu, înfiinţează societatea culturală „Farul” şi scoate, la Râmnicu Vâlcea, o publicaţie cu aceeaşi denumire, iar cu T. Geantă, în 1931, gazeta „Învăţătorul”. În 1926 se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, primind la examenul de absolvire distincţia magna cum laude. Reîntors la ţară, alcătuieşte culegeri de folclor, prelucrează scenarii şi regizează spectacole. Un bun prilej de a colinda satele i-l oferă funcţia de inspector al căminelor culturale din Oltenia (1946-1947). Până la pensionare (1960), mai predă la gimnaziul din Hurezi şi la Şcoala de gospodărie rurală din Măldăreşti (1947-1948), înapoindu-se după aceea în comuna natală, despre care, în 1958, întocmeşte o monografie folclorică. Ales membru de onoare în Asociaţia folcloriştilor şi etnografilor vâlceni, participă la festivaluri internaţionale. Un festival folcloric, la Bărbăteşti, avea să-i poarte numele. Articole, recenzii, reportaje, versuri îi apar lui Bobei, în primul rând, în publicaţii din Râmnicu Vâlcea: „Viitorul Vâlcei”, „Glasul adevărului”, „Viitorul neamului”, „Muncitorul”, „Cuvântul nostru”, „Farul”, „învăţătorul”, „Naţionalul Vâlcii”, „Crainicul”, „Biruinţa”. Mai semnează în „Dumineca poporului”, „Universul literar”, „Zorile”, „Ţara de Jos”, „Sinteza”, „Săptămâna literară”, „Mişcarea” etc. În ultimii ani, colaborează cu inimoase articole de informaţie şi propagandă culturală la „Scânteia”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Gazeta învăţătorului”. În „zumzet de cobză şi în tril de fluier”, Bobei cântă în versurile sale, din toată inima, „frumuseţea, visul şi seninul”. Cu unele înnegurări trecătoare, lirica lui se scaldă, voios, în „lumină”, sugerând o mişcare ascendentă. Un simţ muzical relevă, fără doar şi poate, aceste stanţe de licăr folcloric şi „zvon patriarhal”, instruentând acorduri, şi triste şi jucăuşe, dintr-o „rapsodie vâlceană”.