Muzeul Județean Vâlcea, LA 101 ANI!


Rezoluția nr. 45.4099 din 30 iunie 1921 era actul prin care Ministerul Instrucţiunii Publice lăsa în posesia Vâlcii, dar și a a eternității donaţia pe care Esmeralda Paul Capelleanu, soţia avocatului Paul Capelleanu, a făcut-o către Liceul „Alexandru Lahovary” din Râmnicu Vâlcea:
„În conformitate cu rezoluţia Ministerială No. 45409 din 1921, privitoare la donaţiunea, pe care o face D-na Esmeralda P. Capelleanu, a unei colecţiuni de tablouri a defunctului său soţ Paul Capelleanu, pe care o dăruieşte liceului din R.- Vâlcea, subscrişii, Şt. Spirescu, director general al Bunurilor, reprezentând Ministerul Instrucţiunii şi C. G. Mihăilescu, profesor, din partea liceului din R.-Vâlcii, am inventariat astăzi, 30 iunie 1921, la locuinţa Doamnei Capelleanu din Bucureşti, strada Popa-Tatu No. 76, colecţiunea de tablouri în chestiune, de faţă fiind pe lângă Doamna Capelleanu şi Domnul Steriade, artist pictor, după dorinţa Doamnei Capelleanu. Inventarul acestor tablouri s’a întocmit în trei exemplare şi cuprinde 78 de numere trecându-se pentru fiecare tablou numele autorului, subiectul, precum şi valoarea aproximativă de azi, în total 189.300 lei, (una sută opt zeci şi nouă mii trei sute). Pentru ca donaţiunea să aibă putere legală, Ministerul va obţine autorizarea prin decret Regal cerută de codul civil şi se va face actul autentic de donaţiune conform legii”.
Urmează semnăturile celor implicaţi în actul de donaţie: Şt. Spirescu, Jean Steriadi, C. G. Mihăilescu şi Esmeralda P. Capelleanu. Scopul principal al colecţiei era enunţat în catalogul donaţiei făcută liceului din Râmnicu Vâlcea unde colecţia „poate fi sigură de o bună îngrijire, păstrare şi veneraţie din partea generaţiilor ce se vor perinda pe dinaintea ei, complectându-şi educaţiunea sufletului şi gustului pentru frumos, de care se simte mare nevoie”.

Cine a fost Paul Capelleanu?

Paul Capelleanu s-a născut la Bucureşti în 14 octombrie 1870, dar provenea dintr-o veche familie din Râmnicu Vâlcea. Fiul lui Constantin Capelleanu şi al Eufrosinei (născută Steriade), şi-a făcut studiile în Bucureşti la liceul Sf. Sava, obţinând diploma de BAC în 1888. Licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1891), a funcţionat, la început, ca procuror la Vaslui (1892), apoi ca avocat la C.F.R. (1894-1910), iar din 1910 şi până la 24 ianuarie 1919, când încetează din viaţă, a condus întregul serviciu contencios al C.F.R. A fost căpitan în rezervă şi a participat, împreună cu Regimentele 21 şi 61 de infanterie, la campaniile din 1913 şi din 1916. De asemenea, a fost unul dintre întemeietorii Societăţii „Tinerimea Artistică” din Bucureşti, care cuprindea cele mai importante nume din arta plastică românească din acele vremuri:
„El era sufletul şi mângâierea artiştilor în necazuri şi suferinţe; pe toţi îi primea, le îmbrăţişa cu căldură cauza – ori de câte ori aveau necazuri prin justiţie – căci Paul era avocet. Pe toţi îi apăra gratuit, din prea multă simpatie ce le-o purta. Şi aşa fiind, Paul era iubit de toţi artiştii. Nu era manifestare artistică, la care să nu ia şi el parte cu sufletul, îmbărbătând-o şi încurajând-o; de unde se vede dar, că o colecţie de artă în casa unui atare om nu putea lipsi; singure care îi puteau hrăni sufletul şi-l înălţa spre culmi mai înalte de idealism”.

Posting....