I. Arhim. Dr. Chesarie Gheorghescu: O comoară a Ortodoxiei româneşti
Cine trece pe la Mânăstirea Dintr-un Lemn (Vâlcea) are de văzut două comori: una este Icoana Maicii Domnului, Făcătoare de Minuni – un miracol nedezlegat al creştinismului primar – care îţi împlineşte orice rugăciune, şi alta, Părintele Arhimandrit Dr. Chesarie Gheorghescu, care îţi dă răspuns întrebărilor ce te frământă. Sfatul său este al unui duhovnic, iar răspunsul este al unui înţelept, care a pus mai presus dragostea lui Dumnezeu. Părintele Chesarie este un miracol al Ortodoxiei şi o comoară ascunsă pe care presa a reuşit s-o scoată la lumină.
Părintele Chesarie a văzut lumina zilei la 12 martie 1929, iar lumina harului la 16 ani, când a intrat în monahism, la Mânăstirea Cozia. De atunci, viaţa a avut urcuşuri şi coborâşuri, suspine şi nădejde, durere fizică şi morală. M-am tot întrebat în desele mele peregrinări pe la Mânăstirea Dintr-un Lemn, ce l-a făcut pe Părintele Chesarie să rămână în picioare, după atât de multe încercări, şi nu am găsit alt răspuns decât: Dumnezeu. A parcurs toate treptele învăţământului teologic, de la seminar (absolvit la Mânăstirea Neamţ) la Facultatea de Teologie (absolvită la Academia din Moscova) şi doctoratul la Facultatea de Teologie din Bucureşti, avându-l îndrumător pe Pr. Prof. dr. Dumitru Stăniloae, un colos al teologiei. A îndeplinit mai multe funcţii: diacon şi preot la Moscova, profesor de dogmatică şi studiu biblic la Seminarul Teologic din Curtea de Argeş, exarh al mânăstirilor din Arhiepiscopia Bucureşti. Actualmente este duhovnic şi preot la Mânăstirea Dintr-un Lemn.
Opera
Din multitudinea de scrieri ale Arhimandritului dr. Chesarie Gheorghescu, am selectat câteva: Învăţătura ortodoxă despre iconomia divină şi iconomia bisericească (opera capitală despre care Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae spunea că este tratată atât de extins şi de bogat); Iisus Hristos – Calea, adevărul şi viaţa noastră; Iisus Hristos Mântuitorul; În dar aţi luat, în dar să daţi; Pomelnicul Sfintei Mânăstiri Dintr-un Lemn; Mânăstirea Dintr-un Lemn (monografie). Foarte multe articole au apărut în reviste teologice din ţară şi străinătate, convorbiri duhovniceşti, predici, îndrumări de viaţă monahală, îndrumări pentru creştini.
Închisoarea
După terminarea studiilor universitare la Moscova, Părintele Chesarie a călătorit prin Europa, a avut convorbiri cu mari personalităţi, a participat la simpozioane şi conferinţe pe teme religioase. România era atunci în plină epocă comunistă, iar regimul de la Bucureşti încerca prin toate metodele desfiinţarea monahismului, distrugerea de biserici şi îndepărtarea oamenilor de creştinism. S-a dat în acest sens un decret: 410/1959. Părintele Chesarie Gheorghescu a combătut acest act politic la toate ambasadele din străinătate, în ziare şi reviste străine. La întoarcerea în ţară a fost însă arestat şi condamnat la 17 ani de închisoare (Jilava, Uranus, Gherla, Dej) sub acuzaţia de „trădare de patrie”, ani despre care Părintele nu vrea să-şi amintească, cum nu vrea să-şi amintească nici despre cei care l-au torturat. Nu vrea să-şi vadă dosarul de la Securitate, pentru că îi ştie foarte bine pe cei care l-au urmărit. Îşi aminteşte cu drag că Dumnezeu i-a fost alături în tot acest timp şi că acolo, în închisoare, oamenii sunt mult mai iubitori de Dumnezeu decât afară, chiar dacă sunt lipsiţi de cele mai elementare drepturi umane. În 1964, a fost eliberat şi dus cu domiciliul obligatoriu la Mânăstirea Dintr-un Lemn, unde se află şi astăzi. Chiar dacă perioada comunistă s-a încheiat de mult, pentru Părintele Chesarie ea continuă. După aproape 23 de ani de democraţie, Părintele Chesarie nu a fost reabilitat.
Doar presa l-a scos la lumină
Normal ar fi fost ca toate instituţiile bisericeşti şi culturale să-i recunoască meritele şi să-l reabiliteze. Acestea au preferat să tacă. Ba chiar îl tratează cu indiferenţă. Cea care i-a rămas mereu alături, în toţi aceşti ani de suferinţă, este monahia Miriam, un model de călugăriţă pentru care Părintele are numai cuvinte de laudă. Ea l-a ajutat la publicarea operei, i-a fost mereu aproape în lungile zile şi nopţi de boală. Maica Miriam se consideră favorizată de soartă că poate sta lângă un mare teolog şi duhovnic.
Presa este cea care l-a făcut cunoscut lumii pe Părintele Chesarie şi l-a scos la lumină. Numeroase articole apărute în presa locală, centrală şi internaţională au pus în evidenţă un mare teolog, un mare trăitor al Ortodoxiei şi o fiinţă de o aleasă omenie. Îi dorim Părintelui Chesarie o viaţă lungă şi mai liniştită la bătrâneţe decât a fost până acum, spor în viaţa duhovnicească şi să ne bucure cu alte scrieri. Aşteptăm ca într-un viitor apropiat Părintele Chesarie să aştearnă pe hârtie şi acei ani petrecuţi în închisorile comuniste, care, cu siguranţă, vor interesa pe mulţi dintre noi.
Ramona Nuţ
II. O viaţă întru Hristos
Găsesc de cuviinţă că este din partea mea o datorie nobilă – duhovnicească – să semnalez aici şi acum unele date şi întâmplări pilduitoare din viaţa Părintelui Arhimandrit Chesarie, viaţă care, chiar din anii copilăriei, devine interesantă, dar îndeosebi prin cei peste 68 de ani de trăire monahală – din 1945 până în prezent – şi prin cei 57 de ani ai săi de slujire sacerdotală la Altarul Sfânt al Bisericii străbune (1956-2013). Sunt conştientă însă că acest fapt este o încercare destul de pretenţioasă din partea cuiva, pentru a putea contura, şi numai în linii generale, dar esenţiale, profilul fidel al acestui pelerin slujitor la Altarul sfinţitor al Bisericii Ortodoxe Române.
Am fost sortită să fiu în preajma Părintelui Chesarie încă din primele zile ale intrării mele în viaţa monahală (1987), având prilejul să asist la multe „momente triste” (încercări umilitoare), dar şi la numeroase clipe – aş putea spune „raze de lumină” – din viaţa sa mult încercată, atât pe linie de activitate civilă, dar mai ales, pe planul nevoinţelor sale monahale – spirituale – preoţeşti. Manifestările oţioase, gratuite, îndreptate împotriva sa, au fost şi sunt manevrate din partea unor neprieteni ai săi, geloşi şi neduhovniceşti, aşa cum, din păcate, s-a întâmplat adesea şi în viaţa atâtor distinşi părinţi-teologi şi slujitori devotaţi ai lui Dumnezeu şi oamenilor din istoria Bisericii universale, şi chiar în istoria mai recentă a vieţii noastre bisericeşti…
Acum însă când, iată, au început să apară în presa laică unele aprecieri şi mărturii pozitive, concrete, în special din partea unor oameni luminaţi, autorizaţi ai condeiului, care activează extra Ecclesiam, am considerat că este oportun să prezentăm, chiar şi în această formă succintă, date obiective referitoare la personalitatea Părintelui Chesarie Gheorghescu. Din cele încredinţate mie de Prea Cuvioşia Sa şi din numeroasele însemnări din presă cu privire la calvarul vieţii sale, pornind de la Oşeşti – Vaslui (1929-1945) şi până în prezent, acest fiu de ţărani – răzeşi, patriot devotat, om de cultură aleasă, teolog rafinat, monah smerit şi îndelung răbdător, preot consacrat, conştient şi dăruit în slujba Ortodoxiei, Părintele Chesarie a încercat să urce scara tuturor virtuţilor religios-morale şi a pregătirii teologice în perioada cea mai critică din viaţa Bisericii şi a poporului nostru (1944-1989).
Dacă noviciatul său la Mânăstirea Cozia (1945-1954) sau pregătirea sa culturală generală şi teologică, la Mânăstirea Neamţ, Bucureşti şi Moscova (1951-1960) sau acordarea titlului de doctor în teologie (iunie 1980), precum şi misiunea sa de profesor la Curtea de Argeş sau de exarh al Sfintelor Mânăstiri de la Bucureşti (1972-1988) pot fi considerate „raze de lumină” în viaţa sa, atunci condamnarea politică din 1960-1964 şi domiciliul său obligatoriu din anii 1964-1989, cu repercusiuni negative asupra sa de atunci şi până în prezent, reprezintă, desigur, o perioadă plină de „momente triste” în activitatea Părintelui Chesarie. Dacă în Diploma sa de Doctor în Teologie, nr.1576/11 iulie 1980, se spune că „Arhimandritul Chesarie – Constantin Gheorghescu se va bucura de toate drepturile prevăzute de legile ţării şi de statutul privind organizarea şi funcţionarea BOR”, realitatea regretabilă şi toate cele întâmplate cu Părintele Chesarie din 1960 până în prezent ne arată că Sfinţia Sa a fost şi este privat, pe linie bisericească, chiar şi de cele mai elementare drepturi cuvenite unui slujitor devotat al Bisericii. Pilduitor este faptul că Părintele Chesarie a suportat aceste umilinţe şi se străduieşte să le suporte şi de aici înainte pe toate care vor urma, având în vedere cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos care spune: Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre (Matei 11, 29); sau Veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui (Matei 10, 22).
Aşa cum spunea P. S. Irineu Pop despre Părintele Chesarie, spunem şi noi: „Fiind ucenici ai Părintelui Chesarie, îl preţuim şi îl respectăm, păstrându-l ca viu exemplu în ceea ce priveşte dragostea pentru studii, setea de cunoaştere, înflăcărarea pentru slujirea cu loialitate a Bisericii şi a Patriei, râvna mistuitoare pentru promovarea şi înflorirea monahismului nostru, un adevărat model de muncă şi slujire”, pe tărâmul sfânt al Bisericii româneşti. Părintele Chesarie aşteaptă o trezire şi o luminare a conştiinţei din partea celor care l-au înjosit şi l-au marginalizat, atâţia ani, pe nedrept până acum. În calitate de preot al Bisericii Domnului, Părintele Chesarie, oficiind Sfânta Liturghie şi celelalte taine şi ierurgii ale rânduielii bisericeşti, s-a rugat şi se roagă cu evlavie la Sfântul Altar pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor.
Monahia Miriam-Felicia Cărămidaru