Du-te la...
Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

31 mai 2020

Fruntașul Trașcă – arma secretă a Costeștiului


• cel mai constant fotbalist al Minerului visează la primul trofeu al carierei sale

Claudiu „Dede” Trașcă, „creierul” Minerului Costești, este un nume pe cât de cunoscut, pe atât de respectat la nivelul fotbalului vâlcean și nu numai. În acest sezon, a fost unul dintre secretele majore ale ascensiunii explozive ale echipei din Costești către vârful Superligii. Jocul său deosebit de elegant, tehnica strălucitoare și viziunea sa au tranșat nenumărate meciuri în favoarea ortacilor. Cele mai multe dintre acestea, la scoruri generoase.
Fruntașul Trașcă de la Poliția Militară și-a făcut încălzirea pentru finala Cupei din data de 5 iunie cu o defilare desfășurată la Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN “Panait Donici” cu prilejul aniversării a 160 de la înființarea acestei arme în cadrul oștirii române. După ce a bătut pasul prin fața oficialităților, militarul s-a învoit să vorbească și despre fotbal. Deloc surprinzător, jocul său de cuvinte este aproape la fel de bun pecum cel cu mingea: „Săptămâna viitoare, este cea de-a doua mea finală de Cupă, la nivel de județ. Pe prima, din păcate, am pierdut-o. De data asta, îmi doresc din tot sufletul s-o câștig alături de colegii mei de la Costești cu care am avut un sezon peste toate așteptările și am ținut suspansul Superligii până la jumătatea play-off-ului. Avem un lot foarte bun, am acumulat extrem de mult în acest an la capitolul relații de joc și omogenitate, ne-am închegat foarte bine și cred că avem toate argumentele să sperăm la acest prim trofeu pentru Costești. Și pentru mine ar fi cel dintâi trofeu și poate chiar o bucurie similară celei de la promovarea în prima ligă cu Gloria Bistrița. Sigur că nu va fi un meci ușor, dimpotrivă. Se poate vorbi deja de o rivalitate cu Viitorul Dăești pentru că am fost singura echipă care le-a stat în coastă tot campionatul regulat și, după cum am mai spus deja, și jumătate din play-off. Dăeștiul are o echipă foarte bună, cunosc și recunosc atât potențialul cât și valoarea lor. Însă noi suntem cât se poate de montați și determinați să facem un meci bun și să aducem Cupa la Costești. Ar fi un cadou foarte frumos pentru eforturile făcute în acest campionat și ne-ar încărca moralul pentru sezonul următor pe care sper din tot sufletul să-l abordăm în aceeași componență. Eu, unul, mi-am dat deja acordul să continui și vreau s-o fac alături de câți mai mulți dintre colegii și prietenii mei de la Minerul.”

Singurul „miner” cu CV de Liga I
„Dede” a ajuns la Minerul Costești să-și dobândească și un statut aparte, fiind primul fotbalist de primă ligă care îmbracă acest tricou. În cariera sa, acesta a mai jucat pentru echipe ca Jiul Rovinari sau Minerul Motru dar anii petrecuți la Bistrița, sub comanda lui Nicolae Manea și în compania unor nume precum Ema Dolha sau Adi Iordache, rămân apogeul.

150.000 euro – cota cea mai mare
Transfermarkt.de este un site web german, ce conține informații despre fotbal, cum ar fi scoruri, rezultate, știri despre transferuri, clasamente, statistici, ș.a. Site-ul a fost fondat în anul 2000 și în prezent este unul din cele mai mari și mai populare site-uri de sport, după kicker.de, în Top 25 cele mai vizitate site-uri germane. Cel mai interesant aspect sunt cotele fotbaliștilor de pe întregul mapamond. În pofida faptului că toate cotele sunt estimate, în dependență de anumiți factori, s-a constatat că valorile jucătorilor sunt în mare parte corecte. Valoarea de piață a fotbalistului Claudiu Trașcă este de 150.000 euro.

Primarul Toma Peștereanu:
„E o încântare să vezi un astfel de fotbalist!”
Mijlocașul născut la 13 noiembrie 1985 se bucură de o imensă apreciere din partea șefului administrației costeștene care-l caracterizează astfel: „E o încântare să vezi la lucru un astfel de fotbalist! Îți sare, efectiv, imediat în ochi. Nu poți să ai un mijloc adevărat fără un așa jucător acolo, fără o prezență de acest gen și pentru echipă dar și pentru spectatori. Dacă prinde o zi de grație parcă e Dănuț Lupu de la finele anilor 80, dansează cu mingea. Are experiență, viziune și eleganță. Nu prea mai sunt jucători așa de valoroși dar și de caracter ca el prin Vâlcea…”

Un autocar de old-boys
Pentru marele eveniment de miercurea viitoare, adică finala județeană a Cupei României, primăria Costești a avut inițiativa de a pune la dispoziția microbiștilor locali un autocar special pentru a putea urmări meciul de la Drăgoești. Potrivit edilului Toma Peștereanu, câteva din locuri sunt deja rezervate pentru jucătorii de odinioară ai Minerului.

Ce este și cu ce se ocupă Poliția Militară?
Termenul consacrat de Poliţie Militară îşi are originile în anul 1893, când, pe vremea Regelui Carol I, cu aprobarea acestuia, legiuitorul Lascăr Catargiu a promulgat „Legea asupra Gendarmeriei rurale”. Atribuţiunile poliţiei militare, descrise pe larg în Regulamentul de aplicare al legii asupra gendarmeriei rurale, Secţia III, constau în mod special în: poliţie judiciară militară; căutarea şi arestarea de dezertori şi nesupuşi semnalaţi, ca şi pe militarii care au întîrziat a se presenta la corpurile lor dupe expirarea congediului sau permisiei; supravegherea militarilor absenţi de la corpurile lor, desertorilor şi nesupuşilor; arestarea a orice militar care nu va avea foaia de drum sau biletul de congediu; căutarea atrupamentelor armate sau nu, calificate de lege ca sediţioase; respingerea atacurile dirigiate contra forţei armate însărcinată cu escortarea şi transferarea preveniţilor sau condamnaţilor; respingerea ori-cari încercări tinzînd a favoriza desertările sau a înpiedica pe militari de a merge sub drapel; descoperirile de deposite de arme ascunse, ateliere clandestine pentru fabricaţiune de pulbere şi materii explosibile, scrisori ameninţătoare, semne şi cuvinte de înţelegere, afişe şi placarde incendiare, provocând la revoltă, la sediţiune, la asasinat şi jaf; ducerea ordinelor de mobilizare şi executarea lor. De menţionat este şi faptul că la acea dată, Gendarmeria se găsea în subordinea directă a Ministerului de Război „întru tot ce se raportă la disciplină, comandament şi instrucţie a trupei” având însă şi structuri care „depindeau de ministrul de Interne în tot ce privesc ordinea şi siguranţa publică”, fiind însă şi la „ordinele ministrului justiţiei şi sub-prefectului plasei”.
În perioada următoare, situaţia reală a impus pregătirea şi promulgarea unor noi legi în anii 1908, 1911 şi 1913, precum şi întărirea organizatorică a Jandarmeriei. Astfel, prin Legea Jandarmeriei emisă în data de 24 martie 1908 se înserează că „Pe timpul manevrelor militare, jandar­meria efectuează rechiziţiile necesare şi funcţionează ca poliţie militară; unităţile de jandarmi sunt considerate părţi ale armatei active cu aceleaşi drepturi şi obligaţii ca unităţile şi subunităţile militare”.
În perioada 1913 – 1916, s-au produs unele modificări pe linie organizatorică, care au vizat sporirea efectivelor, înfiinţarea unor posturi speciale pentru fabricile din Capitală care produceau materiale pentru armată, înfiinţarea de puncte speciale de pază şi control la toate trecătorile din Carpaţi, precum şi crearea unui detaşament pentru paza regiunilor petrolifere.
Începutul anului 1917, găseşte serviciul Jandarmeriei pe lângă Armata de Operaţii. La comandamentele Corpurilor de Armată, precum şi la brigăzile mixte s-a constituit câte un detaşament de jandarmi, sub comanda unui ofiţer de infanterie şi cu un efectiv mai redus de jandarmi. La 16 aprilie, Detaşamentul de Jandarmi Prahova a primit denumirea de “Detaşament mobil de poliţie al Marelui Cartier General”. De asemenea, unele subunităţi de jandarmi – poliţie militară sunt repartizate serviciilor de pază la lucrările de artă şi fortificaţii, iar altele date ca întăriri în principalele oraşe din Moldova.
Cu ocazia demobilizării armatei – care a început la 1 iulie 1918 – formaţiunile de poliţie militară organizează: “punctele de trecere peste demobilizaţi, posturi, patrule şi detaşamente pentru supravegherea acestora, ca demobilizarea să se desfăşoare în linişte”. La decretarea în octombrie 1918 a celei de-a doua mobilizări a armatei române, poliţia militară a contribuit la desfăşurarea acesteia, concomitent cu organizarea noilor servicii pretorale şi a măsurilor pentru menţinerea ordinii şi liniştii în ţară.
După intrarea României în al doilea război mondial, la 22 iunie 1941, trupele de poliţie militară au primit misiuni specifice, printre care putem aminti: comba­terea acţiunilor teroriste; paza unor obiective economice importante; întărirea măsurilor de ordine internă; contracararea acţiunilor de desant şi a paraşutiştilor; supravegherea elementelor din opoziţie, etc.
După 23 august 1944, principalele misiuni ale poliţiei militare, au fost: să identifice toţi ostaşii germani, stabilindu-se locurile unde au fost cantonaţi sau ascunşi, forţa, armamentul şi vehiculele de care dispuneau; să interzică circulaţia pe şosele şi drumuri oricărui vehicul sau element german, prin organizarea de bariere, obstacole, curse; ostaşii germani izolaţi sau în grupe mici să fie dezarmaţi; să sprijine forţele armatei române în acţiunea de dezarmare a armatei germane; să captureze paraşutiştii germani care încercau să se salveze din avioanele doborâte de către aviaţia noastră şi cea aliată; să identifice şi să ia sub pază depozitele de materiale aparţinând armatei germane, circuitele telefonice germane; să execute razii pentru scotocirea terenului şi prinderea ostaşilor germani care încercau să fugă; să aresteze şi să combată partizanii germani din formaţiunile hitleriste din Ardeal şi Banat; să adune manifestele de propagandă germano-legionară lansate din avioane şi să le distrugă; împreună cu trupele de grăniceri pe frontieră să oprească elementele germano-maghiare care încercau să pătrundă în raioanele şi în zonele unde nu s-au concentrat trupe ale armatei de operaţii; să organizeze baraje de poliţie de către formaţiunile teritoriale, înlocuindu-se pentru moment Jandarmeria operativă a marilor unităţi.
Lăsând un gol în activitatea Ministerului Forţelor Armate (fostul Minister de Război), în anul 1947, s-a impus necesitatea înfiinţării unor structuri care să acopere nevoile de menţinere şi control al disciplinei militare, precum şi de îndrumare a circulaţiei autovehiculelor militare. Pentru a nu avea totuşi o putere de acţiune prea mare, care să contravină intereselor partidului unic şi a reprezentanţilor săi, s-au înfiinţat unele structuri care să compenseze dispariţia poliţiei militare, dar acestea au fost concepute ca elemente disparate, de sine stătătoare – şi în consecinţă destul de ineficiente – cu subordonare şi competenţe diferite: Ordine şi Disciplină, Controlul şi Îndrumarea Circulaţiei, Cercetarea Penală Specială, Închisoarea Militară, etc.
Recent, Ministerul Apărării a delegat noi atribuții poliției militare, printre acestea numărându-se asistența în cercetarea penală specială și de intervenție și completarea responsabilităților în dome­niul operativ: sub comanda/controlul ope­ra­țional și supravegherea procurorului militar, la acțiunile de asistență de cerce­tare penală (doar ofițerii licențiați în drept); protecția personalului propriu, parti­cipant la ceremonii, precum și a perso­nalului și instalațiilor obiectivelor militare; în teatrele de operații și pe teritoriul național. Pe timp de război, la identi­fi­carea, colectarea, sortarea și escortarea prizonierilor de război.

Etichete: , ,

Poți comenta aici

Alte articole de la Actualitate