Exponatul săptămânii la Muzeul de Istorie: PANDANTIV DIN PIATRĂ ȘLEFUITĂ de culoare alb-verzuie de opt mii de ani!
Bijuteria multimilenară expusă în această săptămână la Muzeul de Istorie Vâlcea are o lungime de 3,9 cm și o lățime de 2,5 cm, sub o formă dreptunghiulară cu marginile tăiate în .V.
„Cercetările sistematice au avut loc la Copăcelu, în anul 2002, fiind efectuate de către Mariana Iosifaru și Cristinel Fântâneanu. În anul 1960, în urma unui sondaj efectuat de marele arheolog Dumitru Berciu în curtea fostului SMT (Staţiunea de Maşini şi Tractoare), a fost descoperit situl arheologic de la Copăcelu-Valea Răii.
Pentru începuturile Neoliticului în Europa, studiul culturii Starčevo-Criş (Körös) este un element definitoriu, aceasta fiind prezentă în România prin mai multe situri arheologice. Din punct de vedere al repartiţiei în spaţiu a siturilor Starčevo-Criş, aşezarea de la Copăcelu-Valea Răii este singura din regiunea subcarpatică a Olteniei, fiind destul de izolată de celelalte. Din acest considerent, aşezarea poate oferi informaţii importante privind manifestările cultural-artistice şi estetice ale comunităţilor de aici.
Din nefericire, nu există multe datări cu 14C pentru aşezarea de la Valea Răii, pentru a stabili o cronologie absolută. Una din datări a fost efectuată la cererea cercetătorului Dumitru Berciu în anii ’60 ai secolului XX rezultând o perioadă în date calibrate cuprinsă între 5485 – 5334 BC, conform probei de laborator KN – 102. Cornelia Magda Mantu, care s-a ocupat de cronologia absolută a neo-eneoliticului, încadrează descoperirile neolitice timpurii de la
Valea Răii în fazele III-IV ale culturii Starčevo-Criş10. După cronologia propusă de cercetătorul Gheorghe Lazarovici, devenită ulterior un adevărat sistem de referinţă, aşezarea se încadrează în fazele IIIB-IVA ale culturii Starčevo-Criş, în timp ce Marin Nica o încadrează în fazele Cârcea III-IV. Pe baza similitudinilor cu alte descoperiri arheologice aparţinând culturii Starčevo-Criş de pe teritoriul României, dar şi a altor datări cu C14, putem încadra descoperirile de aici într-un interval de timp cuprins între anii 6660 – 5300 BC11”, ne-au explicat lucrătorii muzeului vâlcean.