Exponatul săptămânii la Muzeul de Istorie Vâlcea:
MEDALIA „APĂRĂTORILOR INDEPENDENȚEI” care i-a aparținut lui Romulus Magheru


Obiectul este înscris în colecția de Istorie Modernă la numărul 419M și a intrat în patrimoniul Muzeului prin achiziție de la Magheru Alice din București în anul 1977. Medalia Apărătorilor Independenței este o medalie comemorativă instituită de regele Carol I prin Înaltul Decret nr. 1422 din 5 iunie 1878 pentru a comemora participarea la Războiul de Independență a României.
Medalia Apărătorilor Independenței, operă a gravorului E. Palot, este confecționată din bronz și are o formă rotundă cu diametrul de 3 cm și grosimea de 2 mm. Panglica medaliei este confecționată din moar de culoare albastră, cu câte trei dungi la fiecare din capete, de culoare roșie, galbenă și iarăși roșie.
Pe aversul medaliei este reprezentată România sub forma unei femei sprijinindu-se cu mâna stângă de o sabie și care ține cu mâna dreaptă ridicată o cunună de lauri. În spatele și în dreapta ei este reprezentată acvila, iar în stânga ei, în picioare, se găsește un înger înaripat ținând cu ambele mâini un drapel încununat, desfășurat spre partea stângă a medaliei.
Pe reversul medaliei este reprezentată monograma regelui Carol I, sub ea aflându-se inscripția: „APĂRĂTORILOR INDEPENDENȚEI IN RESBELUL 1877-1878”. Toate sunt încadrate de o ramură de frunze de stejar (în dreapta) și de una din frunze de laur (în stânga). Dimensiuni: D: 3 cm.

Cine a fost Romulus Magheru?

Romulus Magheru (n. 6 iunie 1847, Bucureşti – d. 7 martie 1897, Craiova), a fost unul dintre copii celebrului generalului Gheorghe Magheru, faimos pentru aportul covârșitor al acestuia la mișcarea inițiată de Tudor Vladimirescu, Revoluția din 1848 ca și la făurirea Unirii din 1859 îi dă un loc de frunte printre cei care au contribuit la formarea statului român modern.
Colonelul Romulus Magheru a fost un participant la Războiul pentru Independenţă. A urmat Şcoala de ofiţeri din Bucureşti (1864-1866). Grade militare: sublocotenent (1866), locotenent (1868), căpitan (1872), maior (1877), locotenent-colonel (1891), colonel (1891).
Funcţii militare: comandant de subunitate de artilerie (1866), ofiţer de stat major (1877-1878), comandant al Regimentului 8 Artilerie (1886-1890), comandant al Regimentului 1 Artilerie (1892-1897). A participat la luptele de la Plevna. A decedat la 7 martie 1897, la Craiova.