Vârful aisbergului
Manevrele politice din ultimele luni sunt pline de paradoxuri, nu numai la noi, ci și aiurea. Asta dacă judecăm doar după ce vedem la televizor, și-i credem pe politicieni când se servesc de cuvinte precum: transparență, responsabilizarea alegătorilor, etică, conștiință politică. Blablauri! De fapt, ei se servesc de noi, aș spune, fără scrupule. Consumarea atâtor cicluri electorale după ’90 ne-au educat să privim prin ape adânci, conștienți fiind că ce ni se arată e doar vârful aisbergului. La vedere rămân doar consecințele unor acțiuni, nu și întreaga încrengătură de jocuri și complicități, care se desfășoară în subteran.
Bunăoară, președintele Ungariei, Viktor Orban, votează așa cum trebuie abia când nimeni nu se mai aștepta la asta; un gazetar american e primit la Moscova ca un emisar de rang superior și îl intervievează pe însuși Putin; republicanii și democrații din Congres se anulează unii pe alții, blocând un for legislativ cu implicații planetare; Curtea Supremă a Statelor Unite judecă invalidarea candidaturii lui Donald Trump pentru un nou mandat la Casa Albă; în replică, Biden face gafă după gafă de te întrebi dacă a mai rămas ceva lucid în el. Toate acestea nu ar fi posibile într-o lume normală. Singura politică previzibilă o duce Putin care și-a blocat în justiție singurul contracandidat antirăzboi de la alegerile de anul acesta. Absolut previzibil!
Venind mai aproape de spațiul carpatic, anul acesta se desfășoară alegeri la toate nivelurile, fie ele locale sau parlamentare, europene sau prezidențiale. Deși oficial campania electorală n-a început, acum e bătaia peștelui, se trag sfori, se vând și se cumpără candidaturi. Dedesubturile sunt absolut fabuloase. E o efervescență de nedescris pe grupurile de Whatsapp: schimb post de director în servicii deconcentrate pe loc eligibil la Senat, plus o sumă de bani. Mercurialul funcțiilor politice este bine cunoscut celor din sistem, și cu toate acestea niciun ales al neamului nu a avut de dat socoteală în cei 34 de ani de democrație. DNA-ul doarme în preajma alegerilor (dacă nu doarme, sigur închide ochii) să nu-i deranjeze cu ceva pe sforarii sistemului. Nimeni nu a fost prins, totul s-a desfășurat legal, pe bază de donații și cotizații, și se va desfășura în continuare. Iar dacă anumiți candidați de prin filiale ies la rampă și se bălăcăresc, că au cotizat nu-știu-cât și cu toate acestea le-a fost băgat pe gât un candidat de la centru care a dat mai mult, că-și iau filiala pe persoană fizică și se mută la alt partid, sunt probleme interne ale partidului, nu ne băgăm, să și le rezolve. Procurorii au treburi importante, nu se ocupă de fleacuri, că după aia se împacă și tot pe ei pică măgăreața, cu pensionarea la limita de vârstă. Mai ales că politicienii nu ezită să le arate pisica din când în când.
Am ajuns să cred că unii nici nu se mai jenează de folosesc spațiul public pentru a-și spăla rufele murdare. Consideră cetățenii o masă de manevră și atât. Iar alegătorului român ce-i mai place circul! N-are el ce mânca, dar apropierea alegerilor îi oferă un spectacol pe cinste, cum nici Caragiale nu și-a putut imagina.