Sub beneficiul „conjuraţiei” tăcerii
Interesant modul în care se perpetuează la noi, pe faţă şi nici măcar camuflat, prejudecăţi şi clişee, la umbra cărora să poată fi menţinut un modus operandi pentru a da la iveală, dacă aşa o cere un anume interes, chiar şi porumbei, precum pălăria magicianului de prin târguri! Într-o vreme, se practica judecarea / jurizarea, prin omisiune, adică puteau să apară oricâte proze scurte, de incontestabilă valoare, care erau, imediat, camuflate prin abilitatea cu care cerberii criticii lansau, în mare tam-tam, că ne aflăm în anul romanului, pe motive lesne de dedus, după numele autorului drapat în elogii. Am considerat necesar acest preambul, explicit, detaliat, tocmai pentru a semnala că TĂCEREA în care învăluie antologia editurii ADENIUM, CELE MAI FRUMOASE PROZE ALE ANULUI este de bun augur : Pentru cine are urechi de auzit şi ochi de citit, un asemenea tratament reprezintă semnul cel mai sigur că aveam de-a face cu o apariţie editorială aparte! Fapt de care, cititorul, aflat în căutarea bucuriei adevărate a lecturii, odată, intrat în posesia ANTOLOGIEI, se poate convinge. Înainte de orice, ochiul său avizat nu poate rămâne indiferent descoperind o copertă de o simplitate elegantă şi rară expresivitate! Părerea mea este că ne aflăm într-unul din acele rare cazuri în care ETICHETA este atât de sugestivă încât cititorul se simte invitat să o ia drept cheie magică pentru a ajunge cât mai curând la misterul aflat în camera secretă a conţinutului. Insist asupra ingenioasei concepţii a copertei pentru că, astfel, EDITURA dă un vădit semn asupra seriozităţii cu care a gândit şi în-tocmit ANTOLOGIA, pentru a o pune în deplin respect faţă de rigorile şi ţinuta cuvenite spiritului literar. Antologatorul, în persoana scriitorului Alexandru Petria şi-a asumat cu responsabilitate un demers, dificil, având în vedere vitregia vremurilor, dar i se cuvin toate meritele pentru exemplaritatea cu care l-a dus la bun sfârşit, configurând un eşantion care poate da seama oricând, prin reprezentativitate, de nivelul prozei române în anul de graţie 2013. Aflat în faţa a 114 proze, antologatorul a procedat la selecţie, având unic criteriu valoarea şi intuiţia, după cum se vede, s-a dovedit sfetnic priceput, astfel încât a rezultat o antologie care face inoperante clişeele adesea invocate, în asemenea prilejuri, privind condiţia prozei scurte, ca un fel de Cenuşăreasă, eclipsată sau copleşită de dimensiunile pe care le poate atinge fratele mai mare, romanul! Au fost puse între paranteze şi alte păcate, care au schimbat faţa unor demersuri de acest gen, precum subiectivitatea, măgulirea orgoliului unor autori, spiritul de gaşcă sau de generaţie, acesta fiind, de fapt, un termen arbitrar şi aberant, când e vorba de literatura. CELE MAI FRUMOASE PROZE se constituie într-o imagine, la zi, în oglindă a prozei scurte româneşti. Am fost tentat să fac unele sugestii, pentru a asigura cititorul că se poate considera invitat la un festin literar, dar pur şi simplu, toate cele 25 proze sunt îndreptăţite a fi citite, dovedind, încă, vorba cronicarului, că nu e mai de folos zăbavă decât cititul cărţilor. Pariaţi pe părea mea, şi cu siguranţă că veţi trăi bucuria adevărată a spiritului.
Ion NETE