Regulamentul ţinutei şi al poliţiei în Sibiul anului 1752
Consilierii guberniali, înalţii funcţionari şi proconsulii făceau parte din cea prima clasă socială şi nu erau supuşi nici unei reguli, le era permis sa se îmbrace după bunul plac.
A doua clasă socială era compusă din juzii de scaun, primarii saşi, notarul şi senatorii. Celor ce se încadrau la această categorie la îmbrăcămintea bărbătească era interzisă orice haină cusută cu flori de aur sau argint şi căptuşeala din blană de samur. Pentru femei erau interzise hainele cu fir de aur şi fir de argint, fustele de catifea, căptuşeala din blană de samur sau garnitură cu aur şi argint, dantele olandeze.
Cea de a treia clasă îi includea pe oratorul oraşului, medicul, pârcălabul, vice-notarul, secretarii consulari şi judiciarii, patricienii, căpitanii. Acestora le era interzis să poarte hainele bărbăteşti „cu căptuşeala de lup sau râs sau cu garnitura din această piele”. Pentru soţiile erau interzise bonetele tari şi prea împodobite, fustele de mătase cusute cu flori de mătase şi dantelele.
Restul patricienilor, care aveau funcţii publice, precum şi oamenii de litere, persoanele cu studii academice făceau parte din cea de a patra clasă socială. Din această categorie mai făceau parte şi bărbaţii de frunte din localităţi, ai căror părinţi din ambele sexe avuseseră cândva servicii publice onorifice. Era interzis ca bărbaţii să poarte şerpare bătute cu ţinte de argint. Femeile nu puteau umbla cu panglici foarte bogate, ace de cap, coliere, panglici de gât, diamante, pietre preţioase sau brăţări nu se regăseau pe portul acestor doamne.
Din cea de a cincea clasă socială făceau parte breslaşii, şi alţi fruntaşi ai comunităţii. Ceea ce era interzis în clasele de mai sus se păstra şi la aceasta, dar cu mici adăugiri. Îmbrăcămintea bărbătească admisă consta din: pălăria de samur, stofe Tuch, cele importate puteau fi de culori: albastru închis, violet, şi alte culori închise, cu butoni cusuţi cu puţin argint, butoni suflaţi în argint sau aur şi în zilele de sărbătoare garnisite cu cozi şi lăbuţe de vulpe. Îmbrăcămintea femeilor era compusă din scufiţa şi broboada din mătase, panglici modeste, nu prea late, de cel mult 5 coţi lungime, ace de cap din argint cu perle, dar şi pietre scumpe, colorate, împodobite. Podoabele de gât, mâini şi piept: în jurul gâtului şi la mâini nu se purta nimic, iar pe piept cel mult o copcă de argint. Cordoanele erau brodate din mătase cu fir de argint. Cojoacele erau de culoare albastră sau maro, căptuşite cu piele de iepure. Aplicaţiile constau din dantele sau ciucuri de mătase în culori simple. Căptuşeala era realizată din blană de samur, de oaie, argintată sau aurită, nasturii argintaţi, pe partea din faţă căptuşiţi cu piele de vulpe. Vara se purtau mănuşi şi nu era îngăduit să se arate pulpele la biserică sau pe străzile oraşelor.
Cum erau celelalte clase sociale?
Cea de a şasea clasă socială îi cuprindea pe comercianţii veniţi din afară, fiii de consilieri şi de preoţi, membrii celor mai de seamă bresle, artiştii, fiii de preoţi şi cei ce se trăgeau din neam nobil. Bărbaţii purtau pălării sau căciuli din blană de samur, podoabe, nasturii hainelor puteau fi căptuşiţi cu mătase sau îmbrăcaţi în argint aurit. Din garderoba femeilor făceau parte scufia şi broboadele care se purtau ca la clasa precedentă; panglicile din mătase de orice fel se ornau cu flori şi nu aveau mai mult de cinci coţi lungime. Acele de păr trebuiau să fie din argint şi cu aplice de mărgele. Gâtul, mâinile şi pieptul erau împodobite ca la clasa de mai sus. Cordonul nu avea o culoare aleasă, dar era la fel ca la clasa precedentă. Mantalele, cojoacele şi mânecile se identificau cu cele purtate de persoanele încadrate în straturile sociale precedente. Se folosea stofa pentru pieptar, stofe înflorate, dantele simple, înguste din mătase confecţionate intern. Căptuşeala admisă era din blană.
Cea de a şaptea categorie ii cuprindea pe cetăţenii mijlocaşi, bărbaţilor le era permis să poarte pălării din blană de jder sau de dihor; postav franţuzesc lung de 40 coţi, dar şi cel lucrat în ţară, cu nasturi albi de argint sau auriţi. Cordoanele ce puteau fi utilizate erau confecţionate din aţă şi păr de cămilă. Femeile aveau scufiţă şi voal din mătase albă sau galbenă. Panglicile erau realizate din mătase netedă sau înflorată nu aveau mai mult de 5 coţi lungime. Acele de păr confecţionate din argint sau perle erau purtate cu mare mândrie. Cojoacele erau executate din piele de iepure sau veveriţă. Iarna se întrebuinţau mănuşile din piele căptuşite sau împletite din lână. Laibărul era tivit cu o catifea simplă, galbenă sau cenuşie, cu franjuri înguste. Cordoanele erau produse din aţă sau argint pentru zilele de sărbătoare.
În cea de a opta clasă socială erau cuprinşi cetăţenii veniţi de la sate alături de funcţionarii care nu aveau origini orăşeneşti. Pălăriile bărbăteşti erau simple, stofa folosită avea culoarea verde sau albastră. Materia primă folosită la executarea hainelor era lâna sau aţa împletită cu mătase. Din mătase erau lucrate şi scufiile femeilor. Acele de păr erau confecţionate din argint şi încrustate cu perle false; blana şi pieptarul din stofă de bună calitate; şnururile din mătase; franjuri verzi de mătase; căptuşeala din piele; cordoanele din aţă sau argint; bluza şi vesta din lână, bumbac sau stofă braşoveană; papucii negrii din piele de capră, compuneau frumuseţea costumului popular.
Servanţii şi slujnicele, dorobanţii, zilierii, cioclii, portarii, săpătorii de fântâni, birjarii, scuturătorii, ucenicii veniţi de la sate, torcătorii intrau în cea de a noua categorie socială. Stofa costumelor era albastră, obişnuită. Căptuşeala era pentru toată lumea din piele de miel albă sau neagră. Şnururile, nasturii şi butonii se făceau din cânepă sau din bumbac. Cizmele erau întotdeauna din piele neagră de capră, sau de vită, cu şnururi de bumbac. Scufiţele femeilor erau lucrate din bumbac alb. Acele de păr trebuiau să fie mai mult de argint, împodobite cu perle de argint sau de sticlă. Panglicile aveau ca dimensiuni: lăţime 2, 3 degete şi lungime: 3 coţi. Blănile şi pieptarul erau executate din stofă simplă şi căptuşeala din piele de miel cu bordură de blană de vulpe sau jder. Cordoanele, în zilele lucrătoare, aveau să fie din aţă albastră sau cânepă, iar în zilele de duminică şi sărbători mari se folosea un cordon negru ornat cu alamă. Cojoacele erau produse din piele de miel cu aplicaţii de piele de mânz. Bluzele şi laibărele se asemănau cu cele de la clasa precedentă. Papucii se purtau din piele de capră sau de bovine cu ornamentaţie de sârmă.