Meditaţie la Chateauroux

Scris deCurierul de Valcea, 12 iulie 2011

Chateauroux1
Vă scriu, stimaţi cititori,  dintr-un oraş situat chiar în inima Franţei, din Cateauroux. Oraşul are rădăcini adânci într-un univers străvechi, origi­nea sa îmbăindu-se în vechi izvoare.  Fost oraş roman (Castrum Dolisi) a supravieţuit de-a lungul unor miracu­loase secole, în Evul Mediu ajungând sediul unei seigniory, domeniu aflat sub autoritatea unui lord, ridicat, apoi, la rang de connectship, deţinut de Henry al  II-lea. În 1497, primeşte titlul de ducat din partea Prinţului de Conde, ca în 1736 să revină la Coroană, fiind dat de către regele Ludovic al XV-lea, în 1744, Mariei Anna de Maillei-Nesle, ducesă de Chateauroux. Aflat pe râul Indre, care dă şi numele departamentului, oraşul Chateauroux de astăzi, care îmbină, într-o ingenioasă arhitectură, vechiul cu modernul strălucitor, este mărginit de perdele întinse de păduri de stejar (peste 5000 de  hectare), proprietatea guvernului, cât şi de Parcul  Naţional Brenne. Este un oraş verde. Sunt toate distribuite armonios: parcuri, grădini cu flori şi aranjamente florale,  mii de arbori care străjuiesc marile bulevarde şi străzile, arbuşti şi fântâni artezienes care ocupă  aproape 450 de hectare, câte 52 mp pentru fiecare locuitor al său. Vorba unui prieten poet, oazele de verdeaţă din Chatea­u­roux,  adevărate ’’corăbii neplutinde’’, sunt purtate permanent în suflete de toţi cei peste 50.000 de localnici, apărându-le şi ocrotindu-le în cuprin­sul necuprins al timpului.

Chateauroux3Au trecut generaţii, au trecut ca norii, oraşul a rămas neclintit în oceanul său de verde, cu aer curat şi cu o climă blândă, cu o viaţă fără de poluare.  Cateauroux, în traducere exactă Castelul Roşu, este o replică la  Castelul Raoul (Chateau Raoul), fortăreaţă care domină tot ţinutul L’Indre de peste unsprezece  secole.  Castelul, fondat în anul 937 de domnii Deols, este transformat în muzeu, aflat în prezent în renovare. El conţine bogate colecţii de arheologie şi  artă plastică, cât şi o preţioasă colecţie de numismatică napoleoneană.

ChateaurouxDin multele puncte de atracţie ale oraşului am ales câteva, pe care am reuşit să le vizităm: Muzeul Bertrand, Muzeul de Artă şi Tradiţii Populare, Gră­dina Publică, Biserica Sf. Andrei. L’Eglise Saint-Andre din Chateauroux face parte din diaceza Bourges. Este o catedrală, o vastă construcţie neo-go­tică, care datează din 1876, fiind flan­ca­tă de două turnuri de 60 metri înăl­ţime, având în mijloc un ceas mare. În interior, am numărat sute de vitralii dis­puse în toate părţile şi statui cu sfinţi realizate cu mare rafinament artistic.

La primăria oraşului, am notat nu­mele unor personalităţi franceze care s-au născut aici sau şi-au legat viaţa de această urbe: Henri Cratien, general în armata lui Napoleon, Albert Aurier (1865-1892), poet simbolist, Jean Girandoux, romancier, iar mai aproape de timpul nostru actorul Gerard Depardieu, chitaristul de jazz Dean Brown ş. a.

Chateauroux2Din 2008, primul gospodar al oraşului (Maire de Chateauroux) este dl. Jean-Francois Mayet, Senateur de l’Indre, care a făcut ca oraşul, sub mandatul său, să devină o adevărată grădină  a florilor, frumosului şi bogă­ţiei, în continuă creştere. Industria este marcată de cea textilă, prin Fabrica Balcan, unde se produc haine pentru întreaga armată franceză. Şi ca să se confirme că oraşul este adept al unei vieţi fără poluare, ecologic, fosta fabrică de ţigarete (SEITA) a fost reconvertită în activităţi multiple şi de servicii, sub denumirea Centrul Colbeert. Mai exista aici şi o modernă şi profitabilă fabrică de componente pentru industria aeronautică. Econo­mia, în plină ascensiune, veniturile oraşului în continuă creştere i-au  permis primarului Mayet să propună Consiliului General Municipal aproba­rea unor gratuităţi pentru toţi locuitorii. În prezent, aceştia beneficiază gratuit de servicii de proximitate, edilitare şi de transport în comun (în autocare de lux), cât şi de o adevărată viaţă ca la ţară, unde natura se scurge în viaţa oamenilor ca o lumină clară.

… Călătoria mea prin oraş s-a încheiat. Se face seară. Peste Chateauroux apune un soare de topaz. Iar pe locuitori îi aşteaptă o noapte liniştită, după o zi de extaz. Eu rămân în meditaţie: când va fi şi la noi aşa?