„Lipsa valorificării supraproducției de grâu s-a simțit în 95, se simte și acum”
• susține fostul deputat, Grigore Răban
După cum aminteam într-un articol recent, mai toate intervențiile fostului parlamentar Grigore Răban, din perioada 1992-1996, încă au legătură cu ceea ce se întâmplă, în prezent, în țară și la nivel de județ. Legea 18 tot nu e bine pusă la punct, iar problemele din agricultură, încă, persistă. „În legătură cu supraproducția de grâu obținută în 1995 pe loturile proprietarilor de pământ (țărani, asociații…), pot spune că lipsa de valorificare a acesteia se manifestă și acum și poate mai greu decât atunci, fapt ce m-a determinat la acea vreme să intervin de la microfonul Parlamentului, nemulțumit de procedura Guvernului de atunci. Nemulțumirea de atunci mi-o manifest și acum; nu ca om politic, ci simplu cetățean care nu poate rămâne indiferent la nepăsările actuale ale celor care ne conduc”, a declarat, pentru ziarul nostru, Răban, fost parlamentar, actualmente președinte CAR Pensionari Râmnicu Vâlcea.
Redăm mai jos intervenția din Parlament, privind „criza grâului”, din data de 12.09.1995, a fostului deputat, Grigore Răban:
„Deși situația care face obiectul moțiunii este reală, analiza opoziției nu atinge totuși fondul problemei, deoarece se acreditează ideea că politica agrară a Guvernului ar fi corectă, dar este aplicată necorespunzător. …Problema principală a crizei agriculturii românești o constituie lipsa unei politici agricole coerente a Guvernului, capabilă să facă joncțiunea între cererea și oferta de produse agricole, pornind de la prognozele efectuate și de la studiul pieței interne și externe. …Nu există adoptată oficial de către Guvern o strategie pe termen mediu și lung privind agricultura în totalitate, precum și industria de prelucrare a produselor agricole; lipsește chiar și o strategie pe termen scurt a culturilor agricole; nu există continuitate în politica agricolă, fiecare nou ministru considerând că agricultura începe și se termină cu propriul mandat; nu există colaborare reală și eficientă între miniștrii cabinetului actual, fapt demonstrat de contradicția dintre hotărârea de guvern privind preluarea recoltei de grâu și absența banilor necesari pentru susținerea ei.
Finanțarea agriculturii se face prin băncile comerciale care sunt interesate mai mult de creșterea profiturilor proprii decât de stimularea producătorilor agricoli. Subvențiile alocate nu au ajuns întotdeauna la producători, acestea constituind surse de venit pentru persoane care n-au nimic de-a face cu agricultura. În privința unităților AGROMEC, cărora, prin Legea arendei, li s-a respins șansa de a lua pământul în arendă, fiind declarate unități prestatoare de servicii, prin HG nr. 153/1995 sunt incluse pe lista unităților implicate în realizarea programului de însămânțări, dar prin prevederile art.2 din recenta HG nr. 520/1995 nu pot beneficia de subvenționarea dobânzii creditelor pentru lucrările agricole din toamna acestui an, fapt ce va conduce, în continuare, la extinderea suprafețelor de teren rămase necultivate, trecerea unor imense suprafețe arabile la categorii inferioare de folosință, în final, la nerealizarea planului de însămânțări.
De asemenea, sistematic, AGROMEC-urile au fost excluse din hotărârile de guvern prin care s-a bonificat dobânda de credite pentru cumpărarea de tractoare și mașini agricole…”.