Imagini peste timp (VIII)
Carte poștală ilustrată color, imaginea prezintă aspectul bulevardului Tudor Vladimirescu, de la vest la est, cu denumirea „R. Vâlcea Bulevardul”. Este editată de Horovitz, 16, strada Paris, București – 408. Este trimisă de la Râmnic la Sascut, jud. Putna, poartă ștampila de poștă 17 – 1923. Vederea de ansamblu prezintă aspectul bulevardului așa cum era la data consemnată de poștă. Se văd cele mai mari clădiri ale orașului, în planul al doilea, se văd restul clădirilor de pe această arteră.
La nr. 1 – bulevardul Tudor Vladimirescu, arteră importantă care împărțea orașul în două, de la vest la est. Numărul străzilor care aveau legătură cu el sau se intersectau de-a lungul anilor era de aproximativ 12. În 1875, se fac primele demersuri pentru lărgirea și alungirea bulevardului.
La nr. 2 – Palatul de Justiție, amplasat pe partea dreaptă, construit pe locul județului și o parte din terenul boierului Munteanu, deci nu în locul caselor acestuia. În sprijinul acestei afirmații se poate apela „Situația județului Vâlcea”, prezentată de prefectul Al. Crăsnaru cu ocazia „sesiunii ordinare din anul 1898”. Lucrarea este tipărită la „Tipografia Modernă” a lui G. Sfetea and Co, 1898, Rm. Vâlcea. La pagina 15, se precizează: județul împrumută 150.000 lei pentru construirea unui palat de justiție”. La pagina 59, la capitolul „Proprietățile județului”, la articolul 1, se precizează: „casele cu săliștea lor numite Munteanu. Pe această săliște, este a se construi palatul de justiție, în care scop județul a cumpărat și săliștea vecină decedatului Băbeanu”. A doua informație o avem din „Expunerea situației județului Vâlcea”, prezentată de prefectul județului C.N. Herescu, în anul 1900. La pagina 14, capitolul „Datoriile județului din împrumut, curente” se găsește informația: „palatul de justiție ce s-a construit de județ și care s/a inaugurat la 1 septembrie a.c. a costat suma de lei 229145 bani 02…” urmează justificarea sumei care s-a plătit, pe subcapitole. Deci, construcția a început la 27 februarie 1898, dirigintele lucrărilor fiind ales inginerul Panait, antreprenor de lucrări este ales Ioniță Năstăsescu. Lucrările durează până la 15 martie 1900. La 1 septembrie 1900, ora 10.00, are loc festivitatea de inaugurare.
La nr. 3 – la intersecția cu strada Traian, se găsea una din vechile construcții din oraș. Casă mare cu parter și etaj, cu fațada pe două străzi. Primul proprietar care a construit acest edificiu a fost medelnicerul Alecu Bujoreanu. Clădirea o mai găsim pe planul orașului din 1857, precum și pe o litografie din secolul XIX, „Editura Librăria O. Thuringer, Rm . Vâlcea”. Cu trecerea vremii, clădirea va trece la diverși proprietari astfel, la cumpăna celor două secole XIX cu XX, casa intră în proprietatea lui Alecu M. Alexiu (1849-1944). Acesta o vinde căpitanului Păltineanu care, între 1906-1907, o renovează schimbându-i complet aspectul, devenind de nerecunoscut prin modernismul pe care-l adoptă. La etaj, a funcționat Hotelul Splendid, deschis de Sofia Radu, la 10 noiembrie 1914 și odată cu hotelul și restaurantul cu băuturi spirtoase. După 1928, hotelul și restaurantul sunt conduse de Vasile Săndulescu. Până la demolare, parterul a fost ocupat de Restaurantul 1 Mai. Acum, este spațiu verde.
La nr. 4 – pe dreapta, la intersecția bulevardului cu strada Dorobanților (din 1920, strada General Praporgescu) se găsea casa lui Iulius Eitel, ridicată spre finele secolului XIX. În această clădire, a funcționat Librăria Română, deschisă de Elfrida Fr. Eitel, la 30 decembrie 1903. În anul 1933, arhitectul Alfred Cernea construiește d-lui Eustațiu Cristescu o nouă clădire în stil cubist, unde proprietarul va deschide farmacia La Salvador. Până la demolare, în această clădire, la parter, a funcționat agenția CEC.
La nr. 5 – casele Bărăției, construcții ridicate în anul 1907, unde se va deschide Hotelul Dacia.
La nr. 6 – casa I. Dumitrescu, fostă a lui Masinca Emanoilescu, se găsea pe partea stângă, pe parcursul anilor a suferit multiple modificări. Din 27 octombrie 1915, Mihai A. Maxim deschide, la etajul clădirii Hotelul High Life. Din 1927, stabilimentul intră în proprietatea lui C. Dumitrescu. La parterul clădirii, au funcționat diverse magazine: Librăria Matei Basarab, Cafeneaua Lințoiaca, chioșc de ziare și reviste, farmacie și cafenea La Tanțu.
La nr. 7 – casa Badea Strâmbeanu, ridicată pe la jumătatea secolului XIX și demolată între anii 1924-1925, pentru a face loc unei noi construcții moderne care va adăposti Banca Râmnicului, construită între 1926-1927. Până în 1902, aici se găsea librăria Anton Pann.
La nr. 8- Palatul Administrativ Financiar, ridicat între 1906-1907. Arhitectul de lucrări este ales Henri Sosskind, iar antreprenor inginer Bălășan. Trebuie să amintim că această clădire s-a ridicat pe locul fostei case a doamnei Stăncuța Meculescu, casă mare cu șapte camere, în care funcționa școala primară de fete.
Mihail Titi GHERGHINA