Iepurii lui Ciolacu
Săptămâna trecută, Guvernul și-a asumat răspunderea politică în Parlament pe un pachet de legi denumit cu pompă „Reforma fiscală”. Ipocrizia politicienilor devine de o comicărie involuntară fără precedent. Dacă orice creștere a birurilor pe muncă s-ar numi reformă, atunci da, țara asta ar fi plină de reforme. Pentru că, așa cum v-ați dat seama, despre așa ceva e vorba în pachetul legislativ, despre creșteri de taxe, un singur minus nu se întrezărește pe acolo.
Codul de legi fiscale necesită însă mai mult decât o privire superficială. Aparent răspunde la o îngrijorare a finanțiștilor europeni care stau în camera de comandă, se uită la parametri și deblochează tranșele de împrumut pentru a ne finanța deficitul comercial. Sau… nu. Dacă s-a închis conducta cu bani europeni e prăpăd, așa că trebuie să jucăm după cum ne cântă ei. Dar nu numai asta. Ciolacu, pesemne, deprins cu vânătoarea de pe plaiurile Buzăului, și-a dorit să împuște mai mulți iepuri dintr-un foc. Câțiva sunt cu dedicație de prin Alpi.
Bunăoară, majorarea impozitului pe cifra de afaceri a băncilor cu 2% și introducerea unui impozit minim de 0,5% pe cifra afacerilor din sectorul de petrol și gaze au iz de politică externă. Atenție! măsura se aplică doar companiilor cu o cifră de afaceri de peste 50 de milioane euro. Printre rânduri am citit și alte derogări cum ar fi: taxele majorate nu se aplică firmelor al căror capital majoritar provine din alte state decât cele care încep cu A și se termină tot cu A și nu ne doresc în Schengen. Am scris în urmă cu aproape un an la această rubrică, sub titlul „Resentimente Schengen”, că măsurile de retorsiune nu sunt ceva nou în relațiile europene și ar căpăta sens să blocăm prin veto conexiunile acelui stat la NATO. Iată că, mai nou, presupoziția mea a fost însușită de Guvern și a fost anunțată inclusiv pe canalele oficiale.
Un alt substrat politic, de data asta intern, vizează perspectiva alegerilor de anul viitor. Ascensiunea partidelor suveraniste, care au mușcat adânc din electoratul PSD, nu poate trece neobservată în fieful partidului de guvernământ, așa încât recâștigarea votanților cu aspirații naționaliste reprezintă o directivă de urmat. Orice taxare suplimentară a multinaționalelor extaziază preacucernicii amatori de parastas la capra vecinului. Pe aceeași linie se înscrie și punerea cu botul pe labe a electoratului progresist, prin eliminarea facilităților fiscale la plata impozitului pe venit pentru salariații din IT care depășesc plafonul brut de 10.000 lei.
Majorarea salariului minim brut cu 300 de lei reprezintă, paradoxal, o altă sursă de venituri suplimentare la buget, cu iz propagandistic. Uitați, stimați alegători, facem totul pentru creșterea venitului populației, în special pentru oamenii muncii cu salarii mici! Ce nu se spune este că povara o duce tot mediul privat, în timp ce statul se bucură de creșterea veniturilor impozabile din salarii. E adevărat, s-au blocat anumite angajări în sectorul bugetar, dar măsura este doar de ochii lumii pentru că, se știe, cine are pile reușește. În rest, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor care realizează venituri de peste 60.000 de euro crește de la 1 la 3%, TVA-ul pentru unele bunuri și servicii crește, impozitele pentru case și mașini scumpe se majorează și, în general, cam toate cresc. Dar avem pulberea în ochi că Guvernul ia de la bogați și dă la săraci. Ce nu știe poporul e că se întâmplă exact invers, prin mecanisme economice care s-au perfecționat de la an la an. Ajustările se regăsesc în prețul final plătit de noi toți.