Festivalul Național de Teatru „VERSUS” 2022, ziua a IV-a
Joi, 24 noiembrie 2022, la ora 19.00, în Sala Studio a Teatrului „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea, a început spectacolul „Adevărata poveste a Spânului”, un splendid „one woman show” al actriței Cristina Bordeanu, care este autoarea și regizoarea reprezentației.
Tânăra actriță Cristina Bordeanu, care locuiește în Brașov, unde s-a născut, a studiat actoria, în perioada 2019-2022, la Facultatea de Teatru și Film a Universității Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Clasa Ionuț Cara (profesor) – Mara Opriș (asistent).
Scenariul acestui spectacol l-a scris în ultimul an de studii, când a conceput și spectacolul, a cărui premieră absolută a avut loc în Cluj-Napoca, la 26 mai 2022, în cadrul „Galactoriei” – Gala absolvenților facultății sale. La premieră, a fost prezentă Mateea Marin, directorul artistic al Festivalului Național de Teatru „VERSUS”, aflată în… prospecțiune de talente actoricești, și astfel s-a făcut că pârdalnicul de Spân a venit în Râmnic, să-și caute… stăpân!
Adevărata premieră a acestui spectacol, pe scena unui teatru adevărat, nu a unui teatru-școală, a avut loc ieri, pe scena Teatrului „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea, teatru profesionist pe a cărui scenă s-a realizat debutul Cristinei Bordeanu ca actriță profesionistă!
Un basm pentru reabilitarea… Spânului
Ce mai veste-poveste, nici o îndoială nu este că ar fi vreunu’ care nu știe cine-i Spânu’ – personajul secundar și NEGATIV din „Povestea lui Harap Alb”, cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creangă, publicat la 01.08.1877, în revista „Convorbiri literare” din Iași, a Cenaclului „Junimea”, și preluat apoi de către Mihai Eminescu în ziarul Timpul” din București, al Partidului Conservator (deoarece, în noiembrie 1877, el a fost angajat redactor la acest ziar), după care basmul a apărut, de atunci, până azi, în nu știu câte zeci de ediții ale cărților cu basme românești sau ale basmului singur, în broșuri!
Dar uite că după aproape un secol și jumătate de ediții, care de care mai minunate, apăru această… Cristina, pe care-o lovi… pricina: născută în prag de mileniu și de veac, de Spânu’-acesta prinse-un mare… drag, drept pentru care-această jună începu la toți să spună că reala imagine a Spânului alta este, și scrise… „a Spânului adevărata poveste”, iar apoi, fiind plină de talente-n venă, se sui cu povestea-i și pe… scenă, ca adevărul la iveală să iasă, cum că basmu-i… „dezinformare-n masă”!…Nu-i așa că-i… groasă?…
Cine asta o să credă?… „Povestea”-i, de pe scenă o să… cadă!
„Mergeți să îl vedeți! Un foarte tânăr actor, Cristina Bordeanu, ține o sală întreagă atentă, cu inima la gură și o face să râdă și să se întristeze fără nici un truc exterior, numai și numai cu talentul ei uriaș, iubirea, istețimea și profesionalismul pe care i le cunosc. Textul, regia, punerea în scenă, afișul, prezentarea, Totul îi aparține! Iar actorul acesta ultratalentat și jucăuș, sensibil și inteligent, are nevoie, ca și Spânul, de muncă și de cineva – om de teatru –, care să îl vadă, să îi recunoască meritele și să îl ajute să prindă aripi și mai puternice!”, scrie Mara Opriș despre fosta sa studentă.
Basmul… „dezinformare în masă”: cine-i rău’ și cine-i erou’?
Intrând în pielea personajului îndrăgit de ea, tânăra actriță Cristina Bordeanu ne spune de pe scenă că imaginea negativă a Spânului este rezultatul unei… „dezinformări în masă” produsă de binecunoscutul basm.
Spânul, ajuns șomer, își caută de lucru și se adresează spectatorilor, sperând, implorând să îl angajeze unul dintre ei. Prezentându-se, el folosește canoanele actuale și își relatează CV-ul sub forma unui basm care le arată „Adevărata poveste a Spânului”.
Basmul relatat de el ne prezintă povestea vieții sale anterioare momentului cunoscut publicului din basmul Povestea lui Harap Alb”, astfel că publicul află cu stupoare că, la origine, Spânul fusese un frumos și foarte cult prinț, care este desfigurat ca urmare a mai multor blesteme la care a fost supus: mai întâi, este blestemat de către… tatăl său, Împăratul, care îl face să fie un dezmoștenit al sorții, apoi este blestemat de către… Sf. Duminică, ajungând astfel desfigurat și fără haine pe el, apoi de Zmeul Zmeilor, în clipa când acesta moare ucis de Spân; urmează blestemul frumoasei fiice a Sf. Duminici, care-l jeluia pe cel ucis, confundându-l cu Făt-Frumosul pe care îl visa și aștepta.
Acțiunea (pseudo)basmului de pe scenă, petrecându-se în zilele noastre, iar nu… „cândva, demult, tare de mult, când se potcovea purecele cu potcoave de fier de 99 de ocale la un singur picior, dar acesta tot sărea până în înaltul cerului spunând că este ușor”, Spânul, integrat în contemporaneitatea noastră, folosește unelte „magice” de astăzi, căci în traista sa uriașă, de un metru lățime și de un metru și jumătate lungime (aproape cât personajul de mare), traistă care este aproape goală, el are nu doar un fluier (de fapt, un caval) vrăjit, ci și un… microfon fără fir, cum au reporterii TV (pentru că în noul basm apare și… Presa Pădurii; reporterii sunt Ciocănitoarea, Coțofana și Gaița, care vin cu iuțeală la locul unei monstruoase crime – uciderea Zmeului Zmeilor de către Spân –, condamnând cu responsabilitate civică progresistă abominabilul act comis de Spân), precum și materiale promoționale ale șomerului în căutare de stăpân (cartea sa de… vizită, pe care apar numele „Spânu Slugă de Încredere”, adresele sale de e-mail și numerele sale de telefon, scrise cu alb pe fond negru, pe verso fiind cartea de vizită a actriței, precum și o bulină neagră cu lipici pe spate, aplicabilă pe orice suport, prin care el își promovează… imaginea, pe bulina publicitară fiind scris cu alb: „OMU’ SPÂN”, pe orizontală, sus, pe două rânduri, iar jos, pe linie curbă, „Cine e răul și cine e eroul?”).
În aceeași traisă de poveste, cum alta nici că mai este, există, bineînțeles, nici că s-ar fi putut altfel într-un basm din Mileniul III (Secolul XXI), și un… „smart phone”, care sună la final, tocmai așa cum o cer regulile teatrului. Privind ecranul telefonului său mobil inteligent, Spânul spune: „E un număr de… Humulești!” – la telefon era chiar… Ion Creangă, care se afla la Bojdeuca sa din Țicău (mahalaua din Iași), împreună cu Mihai Eminescu; Creangă îl sunase pe Spân ca să afle ce mai face și să îl asigure că și Mihai Eminescu s-a angajat să lupte pentru reabilitarea imaginii… Spânului!
Spectacolul este un basm (post)modern minunat, cu o interpretare care pur și simplu te… vrăjește. Un spectacol de la care publicul pleacă… fermecat!
• Mircea MONU
P.S. Povestea nu a căzut de pe scenă – nici n-ar fi avut cum, căci în Sala Studio, scena este chiar la nivelul… podelei Sălii (asta este, ce mai … poveste?)! M. M.