Festivalul de Teatru ”VERSUS” 2025, cronică maraton, ziua a 3-a – ”Decalogul după Hess”

”Decalogul după Hess” – o monodramă care nu este doar despre un lider nazist!

Duminică, 1 iunie, la ora 19:00, în Sala Mare a Teatrului ”Anton Pann” Râmnicu Vâlcea, a început monodrama ”Decalogul după Hess”, de Alina Nelega.

Premiera absolută a acestui spectacol a avut loc în 2003, la Teatrul ”Ariel” Târgu Mureș, în regia lui Gavril Cadariu și în interpretarea actorului Nicu Mihoc. Piesa a avut un mare succes și în același an a fost preluată de Teatrul Radiofonic, apoi a fost montată pe scenele altor teatre din țară, care au participat cu acest spectacol la diverse festivaluri de teatru din țară și din străinătate. La Festivalul VERSUS 2025, a participat producția Teatrului de Artă București, care în 2021, a reluat, cu același regizor și cu același actor, spectacolul din 2003 de la Teatrul ”Ariel”  Târgu Mureș.

Cum poate intra dramaturgul în mintea unui criminal nazist mort?

Alina Nelega este dramaturg, cadru universitar la Universitatea de Arte din Târgu Mureș și consultant artistic al Teatrului ”Ariel” din Târgu Mureș.

Personajul monodramei despre care discută aici este chiar Rudolf Hess, adjunctul lui Hitler în cadrul Partidului Nazist și ministru fără portofoliu în guvernul hitlerist, personaj politic nazist de frunte, care în 10 mai 1941 a făcut un lucru care a surprins toată lumea: a plecat, din proprie inițiativă, fără aprobarea cuiva, singur, pilotând un avion militar, în Marea Britanie pentru a negocia un tratat, cel puțin de neutralitate, între această țară și Germania. Dar misiunea pe care și-o propusese a eșuat, căci Guvernul britanic a refuzat să discute cu el și l-a arestat, ținându-l prizonier de război până la terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, după care l-a predat Tribunalului de la Nuremberg, care l-a condamnat la închisoare pe viață pentru crime contra păcii și pentru asocierea cu alți lideri naziști pentru comiterea altor crime. A scăpat cu viață pentru că nu s-a putut demonstra că a comis crime de război, dar și-a trăit restul vieții în închisoarea Spandau din Berlin, unde s-a sinucis, prin spânzurare, în 1987,  la vârsta de 93 de ani.

Despre el s-au creat diverse legende (că în 1941 deja înnebunise; că de fapt, Hitler l-a trimis în mare secret în Anglia ca să negocieze cu Churchill; că la proces a simulat o amnezie; că a înnebunit în timpul îndelungatei detenții; că deținutul din celula nr. 7 din închisoarea Spandau ar fi fost o sosie; că Hess a fost… ”sinucis”, pentru că erau prea mari cheltuielile de întreținere a unei închisori cu un singur deținut, căci din 1966 era singurul ”chiriaș” la Spandau; că după moartea sa, jurnalul său a dispărut fără urmă), așa că atunci când un dramaturg vrea să scrie o piesă despre acest personaj istoric, are nevoie de o… ”sită deasă”, pentru a cerne eficient adevărurile de legende!

Am citit într-un articol că autoarea a făcut o documentare temeinică, dar nu se preciza în el ce surse documentare a avut dânsa la dispoziție – presupun că o fi găsit ceva materiale biografice despre Hess, ceva din documentele Procesului de la Nuremberg, dar i-ar fi fost cu mult mai utile documente ale serviciilor secrete britanice, americane, sovietice și germane – aflu acum că în 2011 a ieșit la iveală un caiet (de la serviciile secrete sovietice, devenit public în 2018) scris de adjunctul lui Hess, în care se menționa că Hitler l-a trimis, în secret, pe Hess în Anglia, pentru a negocia un tratat de nebeligeranță  (pentru a evita lupta pe două fronturi, est și vest, cum s-a întâmplat, în Primul Război Mondial, în care Imperiul German a fost printre învinși), iar dacă misiunea va eșua, atunci Hitler va declara public că Hess a înnebunit (asta a declarat Hitler, când a aflat că englezii l-au arestat pe Hess)!

Cum, în mod fatal, un dramaturg nu poate avea o documentație exhaustivă, atunci el completează documentația de care dispune cu… ficțiune – autoarea monodramei a reușit să facă un tablou veridic al personajului istoric, devenit personaj de teatru!

Dar marea calitate a acestei piese de teatru este aceea că ea nu se limitează la descrierea unui personaj istoric și a unei epoci istorice negre din veacul trecut, ci trage un puternic semnal de alarmă asupra posibilității ”recidivei” în veacul actual, în baza unor lozinci demagogice, în numele patriotismului, al progresului, al fericirii și bunăstării poporului!

Cum intră actorul în piele personajului interpretat?

Cadrul în care se desfășoară piesa nu-i dă actorului prea multe posibilități: o celulă de închisoare, un scaun cu rotile și un baston.

Scenariul este scris respectând, în mare măsură, ”Regula celor trei unități (a teatrului antic și modern): unitatea de loc, unitatea de timp și unitatea de acțiune” – evenimentele se petrec în celula unei închisori, spectacolul durează oră și douăzeci de minute, dar în privința ”unității de acțiune” (care impune ca o piesă de teatru să aibă un singur fir narativ principal, fără subintrigi majore), există o abatere: monologul personajului nu se limitează la a explica spectatorilor ce urma să se petreacă – sinuciderea sa. autoproclamată, în mod megaloman, ”Ziua Mondială a Sinuciderii”, ci monologul se abate de la prezent, făcând incursiuni în diferite epoci din trecut, inclusiv în copilăria din Alexandria, Egipt, a personajului, pentru a explica, în conformitate cu logica proprie a naratorului, necesitatea autosuprimării sale.

Dar autoarea scenariului a avut idea magistrală de a structura monologul megalomanului pe Decalogul biblic – dramaturgul a pornit de la faptul că inițial, personajul său fusese credincios, apoi ajunsese să-l înlocuiască pe Dumnezeu cu… Hitler, dar după învingerea Germaniei, s-a îndoit de Führer, iar acum în ultimele clipe de viață oscilează între Dumnezeu și Führer.

Această structurare pe Decalog îi dă posibilitatea actorului să-ți pună în valoare talentul, capacitatea de a prezenta personajul în mod credibil… Spre lauda sa, actorul nu a apelat la maniera simplistă de a-l prezenta pe Hess (care studiase Geopolitica la Universitatea din München) vorbind în stilul răcnit al cuvântărilor lui Hitler!…

Impresionant este modul în care, cu multă morgă și cu un ”academism” care i se pare infailibil, personajul explică, fără nici un dubiu că Germania nu putea greși, pentru că era țara care a avut anterior mari oameni în Cultură și în Filozofie, iar acum, în Partidul Nazist are mari oameni, comparabili cu personalitățile culturale și filozofice germane anterioare!

Cu deosebit calm și stăpânire de sine, Hess ne mărturisește că se sinucide în semn de protest pentru faptul că Dumnezeu a permis înfrângerea acestei Germanii hitleriste, care nu greșise cu nimic!

Personajul își încheie monologul cu aceeași megalomanie, calm și calcula, afirmând că singura sa vină era aceea că a pierdut și, înainte de a-și încheia socotelile cu lumea, îi transmite acesteia… ”Testamentul” său, în care lasă oamenilor ceea ce Natura le-a dat, iar Lumea o lasă… ”celor bogați și puternici, celor îndrăzneți, celor deștepți și vicleni, învingătorilor”!…

Rețeta succesului acestui spectacol este una de tipul… ”3:1” – dramaturg, regizor, actor, într-o formidabilă comuniune.

Mircea MONU