Despre viaţa părintelui Gherasim Cristea

Arhiepiscopul Gherasim s-a născut la 14 noiembrie 1914, în localitatea Muntenii Buzăului din judeţul Ialomiţa. În anul 1934, a fost primit ca frate la Mănăstirea Cernica din apropierea Bucureştilor, şi tot aici, în anul 1937, a primit chipul cel îngeresc al călugăriei, în vestita chinovie a Sfântului Ierarh Calinic, cel mai popular sfânt ierarh din Ţara Românească, care a condus Mănăstirea Cernica între anii 1818-1850 şi a păstorit eparhia Râmnicului între anii 1850 – 1867. Tânărul monah a urmat cursurile seminarului monahal de la Cernica, apoi ale seminarului „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti, pe care le-a absolvit în anul 1942. În anul 1948 a fost declarat licenţiat în Teologie la Institutul Teologic de grad universitar din Bucureşti. După hirotonia în treapta preoţiei a slujit timp de nouă ani (1943-1952) la Mănăstirea Antim din Bucureşti, ctitorie a ocrotitorului spiritual al Arhiepiscopiei Râmnicului, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, care a păstorit la Râmnic între anii 1705-1708.
În anul 1952 a fost numit stareţ al Mănăstirii Căldăruşani, renumita ctitorie a Domnitorului Matei Vodă Basarab din secolul al XVII-lea, unde, vreme de aproape două decenii, a desfăşurat o bogată activitate, ocupându-se în special de restaurarea bisericii şi a chiliilor sfintei mănăstiri (distruse de incendiul din anul 1946), precum şi de înfiinţarea unui muzeu mănăstiresc.
În anul 1970, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales Arhiereu vicar al Eparhiei Dunării de Jos, cu titulaturaConstănţeanul. În această calitate, în anul 1971, într-o perioadă în care Biserica nu avea libertatea de a se organiza şi exprima conform vocaţiei sale, când au fost descoperite moaştele celor patru martiri de la Niculiţel: Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos (sec. IV), Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim a ajutat la protejarea lor, ascunzându-le şi aşezându-le mai târziu spre închinare la mănăstirea Cocoş din judeţul Tulcea, unde se află şi astăzi.
În anul 1975, Sfântul Sinod l-a ales Arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, cu titulatura Piteşteanul, iar în ziua de 30 septembrie 1984, a fost ales Episcop al Eparhiei Râmnicului şi Argeşului. Cu multă osteneală şi zel misionar, Episcopul Gherasim a desfăşurat în această eparhie, timp de 30 de ani, o bogată activitate pastoral-liturgică şi social-misionară, slujind „cu timp şi fără timp” Biserica lui Hristos din această binecuvântată parte a ţării.
În ședința de lucru din 18 – 19 iunie 2009, la propunerea noastră, Sfântul Sinod a hotărât ridicarea Episcopiei Râmnicului la rangul de Arhiepiscopie şi a Preasfințitului Părinte Gherasim la rangul de Arhiepiscop.
Aşadar, timp de 80 de ani ca monah (1934 – 2014) şi 30 de ani ca arhipăstor al eparhiei Râmnicului, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Gherasim şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor.
Ca ierarh a păstorit mai întâi în vreme de dictatură comunistă, plină de restricţii şi presiuni asupra vieţii Bisericii, iar apoi, după anul 1990, şi în vreme de libertate, cu noi şanse dar şi noi cerinţe şi provocări ale societăţii contemporane, marcată adeseori de individualism, prozelitism, secularizare, emigraţie şi alte fenomene noi. Atât într-o perioadă, cât şi în alta, venerabilul Arhiepiscop Gherasim a reuşit, cu răbdare constantă şi înţelepciune practică, să păstreze şi să promoveze dreapta credinţă, cultura şi spiritualitatea românească în eparhia încredinţată spre păstorire.
De numele Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim se leagă, în mod deosebit, grija faţă de monumentele bisericeşti din Arhiepiscopia Râmnicului pentru care a inițiat ample lucrări de consolidare şi restaurare.
Înzestrat cu un spirit practic deosebit, ierarhul eparhiot Gherasim al Râmnicului s-a ostenit mult pentru consolidarea şi restaurarea majorităţii aşezămintelor de cult, care fac prestigiul acestei zone: mănăstirile Cozia, Turnu, Stănişoara, Hurezi, Bistriţa, Dintr-un Lemn, Brâncoveni, Surpatele; schiturile Ostrov, Cornet, Iezer şi încă multe altele.
De asemenea, în timpul păstoririi sale au fost construite unele biserici noi, mai multe case parohiale, Centrul cultural-religios „Sfântul Ierarh Antim Ivireanul”, Aşezământul pastoral-cultural „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica”, şi a fost înfiinţată ocantină socială la centrul eparhial.
Astfel, din dragoste faţă de această străveche vatră de spiritualitate şi cultură românească, cu fidelitate pentru istorie şi grijă pentru înnoirea frumuseţii Casei lui Dumnezeu, harnicul Arhiepiscop Gherasim a restaurat şi a împodobit această mănăstire, ctitorind aici o nouă biserică: Paraclisul Sfântul Ilie Tezviteanul, pregătit deja pentru sfinţire, precum şi noi clădiri pentru chiliile maicilor şi ale pelerinilor.
Părintele Arhiepiscop Gherasim al Râmnicului rămâne în memoria noastră ca fiind un arhipăstor misionar şi harnic, apărător înţelept al tradiţiei ortodoxe româneşti şi al monumentelor istorice bisericeşti.