Apărarea şi promovarea celor mai importante interese ale cetăţenilor românii (1)
Consider că misiunea fundamentală a unui parlamentar este aceea de a contribui la apărarea şi promovarea intereselor concetăţenilor săi. Din acest punct de vedere, eu am avut şi o poziţie care, pe de o parte, m-a avantajat şi, pe de altă parte, m-a obligat să fiu mai atent şi mai activ privitor la problemele sociale, deoarece am făcut parte din Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială a Senatului României.
Vorbesc în primul rând de apărarea drepturilor şi a intereselor cetăţenilor, ale diferitelor categorii profesionale şi sociale, deoarece, fiind în opoziţie în anii 2010 – 2011şi în prima parte a anului 2012 am avut de luptat cu un guvern şi o putere Boc-Băsescu, abuzive şi care au căutat să uzurpe cele mai importante cuceriri sociale ale românilor, fie aceştia salariaţi, pensionari, persoane cu nevoi de asistenţă socială. Auto-propusă de dreapta, pentru că în Europa erau la putere popularii şi pentru că partea dreata a eşichierului politic rămăsese rarefiată prin făramiţarea PNTCD, puterea Băsescu-Boc a pornit cu o furie demolatoare nemaiîntâlnită la distrugerea statului social şi a drepturilor cetăţenilor, aşa cum sunt ele definite de Constituţia României. Este vorba de afectarea tuturor drepturilor sociale, dreptul la muncă, la educaţie şi sănătate, dreptul la pensie, la asistenţă socială şi altele.
În faţa acestui tăvălug demolator, am venit cu o serie de amendamente la, ordonanţele şi legile popuse sau asumate de guvernele Boc-Ungureanu sau cu contrapropuneri de legi care să apere şi să promoveze drepturile şi interesele cetăţenilor.
Pe linia celor exprimate mai sus, se pot aduce ca dovezi ale contribuţiei mele personale , iar unele în colaborare cu alţi colegi parlamentari, urmatoarele propuneri legislative:
2.1. Mă refer, mai întâi, la Legea Pensiilor, L. 263/2010, adoptată prin frauda Robertei Anastase şi promovată de Boc-Basescu. La aceasta eu şi colegii mei social-democraţi am militat pentru păstrarea legăturii dintre veniturile din salarii şi pensii, pentru ca vestitul punct de pensie sa nu fie mai mic de 45% din salariul mediu pe economie. În acest fel se evită degradarea puterii de cumpărare a pensiei în raport cu aceea a salariilor. Acest lucru, precum şi multe altele le-am realizat împreună cu parlamentarii PSD într-un lung şir de amendamente la legea pensiei. Din păcate, nu am avut caştig de cauză şi, pe termen lung, pensionarii vor avea de suferit. Mai mult, nici ceea ce au prevăzut în lege nu au aplicat în anii 2011 şi 2012, adică indexarea pensiilor cu indicile de creştere al inflaţiei şi cu 50% din creşterea salariului mediu. Politica de austeritate, arbitrară, de drepata a PDL, s-a răsfrant doar asupra salariaţilor, a pensionarilor şi a asistaţilor sociali, protejând, în schimb, oaze de prosperitate şi de corupţie la clientala proprie – politică, de propagandă şi de business.