ABECEDAR
Imitatio naturae
Între 18 și 20 octombrie 2013 au avut loc la Palatul Congreselor de la Futuroscopul din Poitiers întâlnirile tinerilor din CNRS, Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice, din Franţa, una dintre teme fiind Biomimetismul.
Biomimetismul este un concept știinţific nou care își propune să cerceteze modalităţile de cercetare și imitare a fenomenelor naturale cu scopul de a le pune în serviciul omului. Transferul de forme, soluţii și procese, observate în natură, la diferite activităţi umane este vechi, dar când, în secolele XV-XVI, lui Leonardo da Vinci i-a venit ideea de a construi un aparat cu care se putea zbura ca păsările, e greu de crezut că a fost luat în serios, în ciuda faptului că i se recunoștea genialitatea.
Ideea de a imita natura pentru a inventa un obiect și/sau îmbunătăţi performanţele unor utilaje, este preluată ca temă de cercetare în multe domenii de activitate: ecologie, economie, tehnologie, arhitectură, biologie, etică. Etimologic conceptul biomimetism vine din combinaţia a două cuvinte grecești: bios-viaţă și mimesis imitaţie și a fost introdus în circuitul știinţific de către Profesorul american Otto Schmitt, cu sensul de transfer de idei din Biologie în tehnologie. Conceptul a devenit un important domeniu de cercetare după ce Janine Benyus a publicat lucrarea „Biomimetism, când natura inspiră invenţii durabile” și a creat institutul Biomimicry 3.8 (!)
Exemplele de aplicare a biomimetismului sunt numeroase. japonezii, primii care au introdus trenurile de mare viteză le-au conceput inspirându-se din forma de cap și cioc a pescărușului marin, pasărea care străbate zone cu densitate diferită fără a pierde energie. Constructorii de avioane și automobile cercetează şi ei zborul păsărilor pentru a găsi cele mai potrivite profiluri pentru obţinerea unor viteze mari. Biomimetismul nu se vrea o simplă copiere a naturii ci o construcţie îmbogăţită prin mobilizarea inteligenţei umane, altfel zis nu o alcătuire copiată după natură, ci o construcţie împreună cu natura.
Biomimetismul este o știinţa care păstrând modelul din care se inspiră îl adaptează condiţiilor specifice fiecărei specialităţi. Noua disciplină reevaluează natura păstrând admiraţia și respectul pentru modelul originar. Spre deosebire de naturalism care stabilește o ierarhie între natură și om, biomimetismul nu acordă naturii o autoritate, dar îi recunoaște efectul fascinant asupra omului.
Natura, Universul, înţeles ca tot ce există, materie, (vizibilă, neagră! sau anti!), energie, spirit, informaţie, a creat în cele 3,8 Miliarde ani de la apariţie forme și sisteme care asigură stabilitate și durată, verificate de timp, pe care oamenii de știinţă le cercetează și le adaptează ca adevăraţi elevi. Şcoala naturii este liberă și accesibilă tuturor, pentru a-i urma cursurile nu trebuie decât să trezești curiozitatea, să privești în jur, să observi, să judeci și să-i descoperi secretele oferite cu generozitate de imensul laborator în care trăim. Norocul sau neșansa, face ca diversitatea formelor și mecanismelor sa fie infinită (!) și sa existe un loc pentru toţi cei ce vor să inventeze ceva, inspirându-se după o formă sau un fenomen observate în natură. Tehnica de explorare a naturii s-a îmbogăţit după apariţia instrumentelor de observaţie prin care se obţin imagini mărite până la de un miliard de ori: nanoscopul.
Desigur, aplicaţiile noii discipline, biomimetismul, sunt apanajul unor mari specialiști, dar acești mari specialiști au fost și ei odată elevi, ceea ce mă îndreptăţește să recomand învăţarea primelor noţiuni de biomimetism la o vârstă când memoria, judecata și inventivitatea sunt în stadiul de formare. De ce n-ar fi inclusă o lecţie despre biomimetism la orele de Ştiinţe Naturale în liceu? Ştiu, propunerea presupune un efort de completare a cunoștinţelor de către profesori, dar merită.