Vechi tipărituri râmnicene, selecție


• acest articol este doar un rezumat al unui repertoriu cu descrieri ale tipăriturilor râmnicene din istorie

episcopia_00Cartea s-a dovedit a fi una dintre cele mai folositoare tehnologi din lume. Omenirea i-a atribuit cuvântului scris aproape imediat o putere cu adevărat magică de care nu l-a deposedat nici azi.
Una dintre primele revoluții ale cărții a fost inventarea codexului, original în lumea creștină din secolele II și III, de când cartea încetase a mai fi un simplu sul ori volumen, ajungând o colecție de foi individuale, prinse lejer între ele.
Termenul „carte” este, prin urmare, un fel de prescurtare pentru infinitele forme de comunicare textuală scrisă adoptate în societățile trecutului, folosindu-se de o varietate extinsă de materiale.
Tiparnița în sine era relativ ieftină, cea mai mare cheltuială cu producția de carte până în secolul XVIII a fost doar hârtia, al cărei cost putea urca până dincolo de jumătate cărții!
Secolul XVIII a fost secolul în care piața de carte a înflorit pentru numeroase genuri literare.
Râmnicul poartă cu sine în istoria românească un trecut glorios, devenind o autentică și unanim recunoscută citadelă a culturii naționale românești. Prima carte scoasă de sub teascurile tipografiei episcopale râmnicene este „Tomul bucuriei”, în 1705.
La tipografia râmniceană, s-a tipărit un număr însemnat de cărți, fiind depistate peste 157 de titluri de carte. Cărturarii cetății Râmnicului s-au aflat în strânsă și continuă legătură cu frații lor de sânge și meserie din restul provinciilor vorbitoare de limbă română.
O parte însemnată dintre râmniceni s-a ocupat cu negoțul efectiv de carte: Ioniță Olănescu, Dumitrache Iordan, frații Ioan și Cârstea Iovipali.
În 1752, spre exemplu, erau aduse de la Râmnic la Arad, prin intermediul legătorului de carte Oprea, nu mai puțin de 200 exemplare tipărite în atelierul tipografic al Episcopiei Râmnicului.
Căruțele unor meșteri legători de carte, ca acel Mihai Râmniceanu sau Ioan, originar tot din Râmnic, care plecau în jumătatea a doua a secolului XVIII spre Transilvania sau Moldova, încărcate cu tipărituri de la atelierul tipografic al episcopiei. (Marius Oprea, Plimbare pe ulița tipografiei, edit. Fundației Culturale Române, București, 1996, pag.164/165).
Despre volumul trimiterilor râmnicene stau mărturie cele 301 localități de pe teritoriile locuite de români: Transilvania cu 155 de așezări, Banatul cu 97 iar Moldova cu 49.
Secolul XVIII – la Episcopie, spre finele acestui veac, ajunge să trudească și dascălul Alexandru, chemat de episcopul Ilarion, care va traduce un penticostar (1694), un triod (1697) și psaltirea cu talc (1697).
1705, martie 16-27 ianuarie 1708 – episcopul Antim Ivireanul al Râmnicului tipărește, în tipografia cetății, mai multe cărți, dintre care prima este pentru îndrumarea preoților, cunoscută și sub titlul său prescurtat de „Învățătură pentru taina pocăinții”, 25 de foi nenumerotate. Tipărit cu negru, cu câte 18 rânduri pe pagină.
1705 – „Antologhion”, adică floarea cuvintelor, tipărit cu negru și roșu pe două coloane cu 40 de rânduri în coloană.
1705 – „Tomul bucuriei”, tipărit în grecește cu cheltuiala lui Dosoftei, patriarhul Ierusalimului. Se găsesc cinci epigrame adresate lui Constantin Brâncoveanu, semnate de către studenții Academiei Domnești din București Ungrovlahiei, cu îngrijirea și îndreptarea lui Mitrofan Gregoras din Dodona.
1706 – „Slujba născătoarei de Dumnezeu”, cuprinde 114 pagini numerotate, tipărite cu negru și roșu, având câte 25/26 rânduri pe pagină, text slavon, titlu și explicații în românește.
1706 – „Octoih”
1706 – „Molitvenic”, tipărit în slavo-român, pe banii lui Antim. Nu se găsesc exemplare complete, doar două foi nepaginate și 66 numerotate, tipărit cu negru și roșu pe două coloane, cu titlul și stema Cantacuzinilor. Text slavon cu explicații în românește.
1706 – „Cuvânt la patima Domnului”, tipărit la Episcopia Râmnicului de Mihai Ipodiaconul Istvanovici.
1724 – „Învățătura despre șapte taine”, tipărită de episcopul Damaschin.
1725 – „Psaltirea”, tipărită la Râmnic, nu sunt exemplare.
1726 – „Întâia învățătură pentru tineri”, atât în slavonește cât și în românește.
1727-1735 – o pagină de valoare a culturii noastre se va scrie la Râmnic, de către Inochente de la Brâncoveni, prin cele șapte cărți ale sale.
1730 – „Molitvenic”
1731 – „Ceaslov”, 196 foi nenumerotate, în 25 de caiete în chirilică, tipărite în negru, cu câte 17 rânduri pe pagină și „Triod”.
1733 – „Liturghie”.
1734 – „Întâia învățătură pentru tineri”.
1734 – „Catavasier”.
1735 – „Triod”.
1730 – „Molitvenic”, de format mic, are 10 foi fără număr, 510 pagini tipărite în roșu și negru cu 26 rânduri pe pagină, se află titlul, pe verso o gravură reprezentând pe sfântul Nicolae, pe foaia următoare stihuri politice închinate aceluiași sfânt. Pe verso, se găsesc versuri închinate episcopului de Râmnic, Ioncenție.
1731 – „Triod”, în folie, patru foi fără număr, 420 foi numerotate, ti­pa­rul negru-roșu pe câte două coloane, în pagina încadrată și cu câte 40 de rânduri în coloană. Volumul are și gravuri precum și orna­men­te. Este însoțită de o scrisoare cu dedicație a episcopului de Râm­nic, Inochenție, adresată mitropolitului din Belgrad, Moise Petrovici.
1733 – „Liturghic”, are două foi nenumerotate și 270 pagini numerotate, tipărit în negru și roșu cu câte 24 rânduri pe pagină. Cuprinde o gravură reprezentând pe sfântul Vasile și o altă gravură cu chipul Sfântului Ioan Gură de Aur, semnată Mihai.
1734 – „Catavasier” are peste 32 pagini numerotate, tipărit numai cu negru în 10 rânduri pe pagină. Pe verso, găsim o gravură din lemn reprezentând nașterea lui Hristos, semnată Mihai.
1735, iunie 1735 – este ales episcop Clement (29 iunie 1735-21 mai 1764) care trece la reorganizarea tipografiei Episcopiei și va tipări aici numeroase alte lucrări: „Octoihul” (1742) „Antologhionul” (1743) „Ceaslovul” (1745) „Evanghelia” (1746) „Învățătura bisericească” (1746) „Psaltirea” (1746) „Apostolul ” (1747) „Catavasierul” (1747) „Liturghia” (1747) „Cazania” (1748) „Întrebări și răspunsuri pentru șapte taine”, 12 foi numerotate, tipărite cu negru, câte 23 rânduri pe pagină; „Antologhion” (1737) cuprinde rânduiala praznicilor și sărbătorile sfintei Fecioare și ale sfinților.
1742 – „Octoih”, în folio, patru foi fără număr și 253 + 124 foi nu­me­rotate tipărit în negru și roșu cu 24 de rânduri pe pagină. Pe verso titlului, stema îndoită cu inițialele domnești ale lui Mihai Racoviță.
1743 – „Penticostar”, în folio, trei foi fără număr și 257 cu număr, tipar negru și roșu pe câte două coloane și cu 38 de rânduri în coloa­nă, are un frontispiciu cu compartimente: la mijloc, sfântul Nicolae pe un tron, la stânga Domnul Hristos și la dreapta Maica Domnului. Pe verso, se află stema dublă cu inițialele domnești ale lui Mihai Racoviță.
1743 – „Carte de poruncă la toată ceata bisericească”, 32 pagini numerotate, împărțite în două caiete de 7 file și 8 file, foaia de titlu, tipărite cu negru având 19 rânduri pe pagină.
1745 – „Antologhion” în folio, cu patru foi fără număr și peste 454 foi numerotate. Tiparul roșu și negru, pe două coloane cu câte 40 de rânduri pe coloană, frumoase inițiale ornate. Titlul este încadrat, se află două prefețe: una a lui Clement, episcopul Râmnicului și alta a Ieromonahului Levrente.
1745 – „Ceaslov”, are 512 pagini, tipărite în negru și roșu cu caractere de două mărimi.
1746 – „Evanghelie”, în folio, 164 de foi numerotate, tipărite cu negru și roșu pe două coloane încadrate în chenare de linii și cu 40 rânduri în coloană. Pe verso titlului, se află stema cu inițialele domnești ale lui Constantin Mavrocordat.
1746 – „Învățătura bisericească” are 30 de foi numerotate, 30 de rânduri pe pagină. Cartea este precedată de o scrisoare a episcopului Clement. Este o reproducere a prefeței episcopului Damaschin, din învățătura sa, tipărită la Râmnic, în 1734, de popa Mihai tipograf.
1746 – „Psaltirea” are 437 de foi numerotate, pe verso titlului se află reprezentat prorocul David.
1747 – „Apostol”, pe cele cinci pagini, se află parafa de închinare a episcopului Clement al Râmnicului. Are patru foi numerotate și 256 nenumerotate. Tipar negru și roșu, cu 27 rânduri pe pagină.
1747 – „Întrebări și răspunsuri pentru șapte taine” are 12 foi nenumerotate, tipărit cu negru cu 23 rânduri pe pagină.
1747 – „Catavasier”, exemplar necomplet, în primele 28 de pa­gini, textul este grecesc, tipărit cu chirilice și indicațiile sunt românești. În cele următoare, până la pagina 56, textul este slavonesc. Partea a doua a cărții având numerotație foilor ca și signatura colilor, iarăși de la început este românească.
1747 – „Liturghia” conține 277 de pagini scrise cu roșu și negru, cu 24 rânduri pe pagină. Pe verso titlului, stemele Moldovei și Țării Românești.
1747 – „Moltivenic” are 252 de pagini numerotate, pe verso sunt aceleași versuri ca la Liturghia din București din același an.
1748 – „Cazania” am fost tipărită de Constantin Tipograful Bratu (fratele) Popa Mihai Tipograful, Lavrenție Ieromonahul și Dimitrie Vici ,cu toată cheltuiala lui Climent.
1749 – „Bucovina” cuprinde buchii, slove și cele 10 porunci, are 80 foi numerotate cu caracterele cărților lui Antim.
1749 – „Preoția”, două foi fără număr, peste 31 foi numerotate tipărit cu negru și roșu, cu 26 rânduri pe pagină, titlul încadrat cu flori de compoziție, editată la Episcopia Râmnicului de Grigore.
1750 – „Catavasier” peste 250 de pagini, tipărit cu negru și roșu, are o prefață a lui Lavrentie Ieromonahul, adresată episcopului Grigore de Râmnic.
1750 – „Octoih” în folio patru foi fără numerotație și peste 371 nume­rotate, tipărit vu negru și roșu pe două coloane, cu 41 rânduri în coloană.
1751 – „Scoatere sau Izvodul puncturilor Dinu Prevelegii”, tipărit cu negru, cu 24 rânduri, pe foaie încadrate, în chenar de linii.
1751 – „Psaltire” – are 226 de pagini numerotate de câte 24 de rânduri pe pagini.
1752 – „Antaloghion”.
1753 – „Carte osebită” are 60 de foi numerotate, tiparul roșu și negru cu 24 de rânduri.
1753 – „Catavasier” are 213 foi numerotate, tipar negru și roșu
1753 – „Ceaslov”
1755 – „Gramatica slavonească” cu cheltuială arhiepsicopului de Kar­lovați și Mitropolit al întregului popor slavo-sârb și valah, avea 288 de file.
1758 – „Molitvenic” are patru foi nenumerotate și 284 numerotate, tipărit cu negru și roșu și 25 rânduri pe pagină.
1759 – „Liturghie”.
1761 – „Triod” are 440 de pagini.
1763 – „Octoih”, 255 pagini și 127 pagini numerotate.
1764 – „Psaltirea” cu 225 foi numerotate.
1766 – „Antologhion”, peste 571 numerotate, tipărit cu roșu și negru, pe două coloane cu 40 rânduri.
1767 – „Liturghie” are 204 foi numerotate, tipărit cu negru și roșu cu 25 rânduri pe pagină.
1767 – „Penticostar” în folio 253 foi numerotate.
1767 – „Slujba sfântului Nicodim”, tipărit cu negru și roșu, cu câte 25 rânduri pe pagină.
1768 – „Molitvenic” conține 340 foi numerotate.
1768 „Acatistul născătoarei”, 22 pagini, tipărite cu negru și roșu, 13 rânduri pe pagină.
1769 – apare la Râmnicul Vâlcii „Trâmbița românească”, 4114 versuri.
1771 – „Triodon” cu cheltuiala lui Kir Grigorie, episcopul Râmnicului, de către Popa Constantin.
1772 – „Antologhion”
1774 – „Cosmografie” de către Anatolie Ierodiaconul.
1774 – „Ceaslov” are 307 foi numerotate, tipărit în negru cu 17 rânduri pe pagină.
1774 – „Apostul”.
1776 – „Octoihul” are 372 pagini numerotate.
1777 – „Triod” în folio două foi fără numerotație, 42 numerotate, tipar negru și roșu pe două coloane cu 40 de rânduri în coloană.
1778 – „Mineiul” – tradus de episcopul Chesarie de Râmnic.
1779 – „Ceaslov”
1779 – „Mineiul”, tradus de episcopul Chesarie pe lunile ianuarie, februarie, martie.
1779 – „Psaltire”, peste 262 de oi numerotate, tipărite cu negru, cu 17 rânduri pe pagină.
1780 – „Liturghia”
1781 – „Cazania”
1782 – „Triodul”
1783 – „Pilde filosofești”
1783 – „Ceaslov”
1784 – „Sinopsis”
1780 – „Mineiul”, tradus de către episcopul Filaret pe lunile aprilie, mai , iunie, iulie, august și septembrie.
1782 – „Molitvenic” are 358 pagini numerotate, tipărit cu negru și roșu, pe verso titlul și stema Țării Românești.
1783 – „Anastasie cel Mare”
1784 – „Acatist”
1784 – „Ceaslov”
1784 – „Dorofteiu”
1784 – „Floarea dorului”
1785 – „Penticostar”
1786 – „Antologhion”
1787 – „Ceaslov”
1787 – „Liturghii”
1787 – „Slujba Sfântului Stelian”, traducerea a fost făcută de episcopul Filaret
1792 – „Cazanii”
1792 – „Ceaslov”, șase foi nenumărate și 420 foi numerotate, tipărite negru cu 17 rânduri pe pagină.
1793 – „Molitvenic”
1794 – „Apostol”
1809 – „Panxyhid și Litia Mică”, în folio 28 foi numerotate.
1810 – „Acatist”, două foi nenumerotate și peste 232 foi numerotate, tipărit în negru și roșu cu 14 rânduri pe pagină.
1811 – „Octoih”, în folio 426 foi, tipărite cu negru și roșu de către Gheorghe Dimitrov.
1813 – „Învățătura pentru spovedanie” 204 pagini tipărite cu negru și roșu cu gravuri.
1813 – „Liturghii”, tipărit de Dimitrie Mihailo Popovici.
1814 – „Bucoavna”, 62 foi numerotate, tipărite cu negru, cu 22 rânduri de pagină.
1816 – „Viața Sfântului Vasile cel Nou”, a fost tălmăcit pe cheltuiala lui Rafael Ieromonahul.
1817 – „Liturghii”
1817 – „Psaltire”
1819 – „Acatist”
1819 – „Psaltire”
1825 – „Instrucțiuni preoților pentru nunți”
1827 – „Bucoavină”, 48 foi numerotate, cu 20 de rânduri pe pagină, tipar negru și roșu, lipsește fila 23.
1876 – apar ziarele „Vâlcea și sentinela Vâlcei”
1890 – apare cartea „Spitalul amorului” sau „Cântătorul dorului”, de Anton Pann, tipărită la „Tipografia modernă”, G. Șteflea din Râmnicul Vâlcii.
1894 – apar ziarele „Vâlcea” și „Vâlceanul”
1898 – apare „Situațiunea județului Vâlcea”, tipărită la „Tipografia modernă”, G. Șteflea din Râmnicu Vâlcii.
1900 – se tipărește „Statutele societateti anonime de Credit și Economie Banca Vâlcea, tipografia legătoria și bazarul Vâlcea, Dumitru Apreotesei și Virgil Grabowski.
1900-1901 – apare Anuarul gimnaziului Alexandru Lahovary, Râmnicul Vâlcii, tipografia „Noua tipografie”, Oscar Thuringer.
1908 – „Monografia ecleziastică” a județului Vâlcea, de iconomul Stavrofor Melente Răuțiu, tipografia Imprimeria județului și a comunri Râmnicul Vâlcii.
1910 – „Trei ani de administrație comunală”, Nicolae Iepure, primarul orașului Râmnicul Vâlcii, s-a tipărit la imprimeria județului și comune Râmnicul Vâlciii.
1913 – „Probar de caractere literă”, la tipografia Oscar Thuringer, Râmnicul Vâlcii.
1914 – „Primul monument al voievodului C-tin Brâncoveanu” de Alexandru D. Presbiterianu, tipografia Oscar Thuringer, Râmnicul Vâlcii.
1921-1925 – „Anuarul eparhiei Râmnicului Noul Severin” tipografia Episcopiei Râmnic.
1925-1929 – „Anuarul seminarului Sfântul Nicolae” Râmnicul Vâlcii, tipografia sfintei episcopii a Râmnicului, Noul Severin.
1931 – „Îndrumător pentru vizitarea sfintei Mănăstiri Cozia” tipografia sfintei episcopii a Râmnicului, Noul Severin.
1928-1930 „Naționalul Vâlcii”, tipografia „Matei Basarab” și din 1930 în continuare la tipografia Gutenberg, Râmnicul Vâlcii.
1937 – „Sfânta mănăstire Arnota”, de preot D. Cristescu, tipografia „Episcopul Vartolomeu” a sfintei episcopii Râmnicul Vâlcii.
Râmnicul și râmnicenii rămân peste secole un model cu valoare de simbol pentru cultura care s-a format aici, cu precădere în secolul de aur al istoriei sale.
Mihail TITI GHERGHINA