Un nou an universitar…



Am intrat într-un nou an universitar şi constatăm cu tristeţe că suferinţele mai vechi se perpetuează şi altele îşi fac loc, pe fondul lipsei de finanţare şi al corupţiei din sânul facultăţilor româneşti.
Încă din acest an, se preconizează că foarte mulţi profesori vor fi nevoiţi să părăsească catedra şi să se angajeze în instituţii de cercetare, nu neapărat că acolo ar fi locuri vacante numai că mediul universitar suferă din lipsa fondurilor. Sigur că această realitate nu este una nouă numai că acum situaţia subfinanţării este mult mai acută.
Foarte multe specialitări şi programe de masterat vor dispărea pur şi simplu. Profesorii care rămân vor fi nevoiţi să acumuleze mai multe ore. Peste criza financiară s-a aşezat şi o criză a abandonului şcolar. În ultimii şapte ani, numărul studenţilor a scăzut cu peste 25%. Cauzele acestei scăderi sunt date de faptul că mulţi tineri nu mai reuşesc să treacă de examenul maturităţii şi de faptul că taxele de şcolarizare sunt foarte mari. La aceste cauze mai adăugăm şi lipsa încrederii. Mulţi tineri nu mai văd nicio perspectivă viabilă după terminarea facultăţii.
Confruntate cu aceste neajunsuri multe dintre universităţile româneşti au mărit taxa pentru studenţii care sunt pe locuri nesubvenţionate de la stat. Pentru că absolvenţii de liceu sunt tot mai puţini, unele univeristăţi au înfiinţat colegii pentru absolvenţii fără Bacalaureat !!
Acestea sunt doar nişte cârpeli de moment pentru a supravieţui, nu soluţii care să însănătoşească sistemul de învăţământ superior. Cred că primul pas spre vindecare ar fi depolitizarea acestui sistem printr-o strategie mai clară, mai transparentă, bazată pe adevăratele performanţe şcolare.
Bugetul acestui segment să fie stabilit pentru o perioadă de cinci ani ca să nu se suprapună cu cel electoral şi astfel să nu fie afectat de efectele politice. Rectorii universităţilor nu trebuie să stea în umbra politicului şi a ministerului, trăind cu teama sancţiunilor în caz că îşi exprimă punctul de vedere.
Sumele pentru locurile subvenţionate nu trebuie să fie luate atunci când studenţii se retrag din diverse motive. De asemenea, nu trebuie ca numărul de studenţi să dicteze asupra salariului profesorilor. Ei ce trebuie să facă? Să-i aducă cu arcanul, de pe stradă, şi să-i înscrie pentru că altfel riscă să nu-şi mai ia salariul?
Pe lângă toate astea, mediul universitar se mai confruntă şi cu fenomenul corupţiei şi al traficului de influenţă. La Universitatea din Târgu Jiu, profesorii au primit bani de la studenţi ca să dea note mari la examenul de licenţă sau ca să dea lucrări de licenţă gata făcute. Mai sunt cercetate şi alte universităţi unde s-au întâmplat infracţiuni similare.
La debutul anului universitar studenţii le cer guveranţilor creşterea burselor sociale deoarece acestea nu acoperă costul cheltuielilor de cazare şi mâncare. De asemenea, trebuie să li se garanteze dreptul de a beneficia de reducere la transportul public, o cerere absolut normală într-o lume civilizată. De fapt, Legea Educaţiei trebuie să fie modificată pentru a respecta toate aceste nevoi şi cerinţe.
Cu toţi ne gândim la o lume universitară care să se apropie măcar de modele europene, fără corupţie, fără lipsuri materiale, diplome acordate pe merit, locuri civilizate în căminele studenţeşti. Desigur, acest vis nu se va realiza prea curând sau poate… niciodată!

Posting....