Sărbătoarea de suflet a Poloniei: ZIUA INDEPENDENȚEI
Oriunde s-ar afla pe această planetă, frații polonezi sărbătoresc astăzi, 11 noiembrie, Ziua Independenței. Narodowe Święto Niepodległości – denumirea sărbătorii naționale în poloneză – este înscrisă în calendar cu litere de aur. Pe bună dreptate. Prin înalta sa semnificație, ziua de 11 noiembrie amintește tuturor popoarelor lumii, că Polonia și-a redobândit independența în 1918, întregindu-se într-un stat unitar, după un secol și mai bine de împărțire și asuprire din partea Austro-Ungariei, Prusiei și Rusiei. Procesul de restaurare a independenței Poloniei s-a derulat în mod treptat, data aleasă fiind cea în care marele revoluționar Józef Piłsudski (1867 – 1935) a preluat controlul țării, devenind primul șef de stat al Poloniei renăscute (Naczelnik Państwa) și fondatorul forțelor armate poloneze. 11 noiembrie semnifică, așadar, ziua când Polonia a revenit pe harta Europei ca stat de sine stătător, liber și independent. Ziua Independenței a fost constituită însă peste vreo două decenii, în 1937. Având o istorie destul de frământată, înaintea celui de-al doilea război mondial, Ziua Independenței a fost sărbătorită numai de două ori . După înrolarea țării în lagărul comunist, prin trădarea puterilor aliate și invadarea țării de către Armata Roșie, în timpul Republicii Populare Polone, sărbătoarea națională a fost mutată pe 22 iulie, când a fost enunțat Manifestul PKWN din 1944, un dictat al lui Stalin, care a numit conducerea comunistă a Poloniei, guvernul din exil continuând să fie prigonit. În 1989, când a luat sfârșit dictatura comunistă, Ziua Independenței Poloniei a fost mutată înapoi pe 11 noiembrie.
Ciopârțite, trecute prin foc și sabie de-a lungul veacurilor, înrolate cu forța, fără voia popoarelor lor, dincolo de „cortina de fier” a lagărului sovietic, Polonia și România au avut nu o dată un destin și o istorie comună. Tocmai de aceea prietenia dintre popoarele noastre este veche și durabilă. Mai mult, există o veghe legătură între Polonia și Vâlcea, meleag istoric încărcat de glorie, cu o populație ospitalieră, demnă și cu respect față de prietenii adevărați. Între 1939-1945, bunăoară, la Govora, au fost primiţi peste 400 de polonezi (civili şi militari), refugiați în urma invaziei germane în Polonia din septembrie 1939. În acea perioadă, întregul guvern polonez s-a refugiat tot în Govora, fiind cazat la Vila Topârceanu. Cu câțiva ani în urmă, când Uzinele Sodice Govora trăgeau să moară, datorită unor „inginerii” ascunse, păguboase pentru economia națională, a sosit în Vâlcea firma poloneză Ciech Chemical Group, care a preluat din activele uzinei, salvând-o de la faliment. Totodată, la sfârşitul anului 2006, compania Ciech din Polonia a preluat pachetul de 49,8% din acţiunile deţinute la Uzinele Sodice Govora (USG) de către CET Govora, devenind astfel acţionarul majoritar al USG, cu 92,9%. În mai anul acesta, prin intermediul Societăţii de Servicii de Investiţii Financiare Intercapital Invest SA Bucureşti s-a realizat o importantă tranzacţie cu acţiuni emise de SC Uzinele Sodice Govora – Ciech Chemical Group SA. Compania Ciech din Polonia a vândut tot pachetul majoritar de acţiuni pe care îl deţinea la întreprindere (92,9% din capitalul social) către societatea Janikowskie Zaklady Sodowe Janikosoda SA tot din Polonia. De fapt, compania Janikowskie Zaklady Sodowe Janikosoda face parte tot din Grupul Ciech, fiind o filială a gigantului polonez creată în anul 2007. Să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat cu USG Govora dacă nu sărea în ajutor Grupul Ciech din Varșovia!
Cum spuneam, prietenia româno-poloneză este din vechime și foarte trainică. Anul acesta, s-au aniversat 20 de ani de la semnarea Tratatului referitor la relaţiile de prietenie şi colaborare dintre Republica Polonă si România. Sărbătoarea a prilejuit comunicarea unui strălucit bilanț al colaborării bilaterale polono-române, aflată în continuă creştere, ca şi planurile în care se realizează acţiunile comune în anul 2013. Cu prilejul acestei frumoase aniversări, Institutul Polonez din București a organizat un concurs internațional pentru realizarea siglei prieteniei polono-române, un gest deosebit de semnificativ pentru relațiile bilaterale dintre cele două popoare prietene. Sigla este simplă dar deosebit de sugestivă: stilizarea cocardei în culorile naţionale ale celor două state, în forma literelor, dar şi a cifrei 20.
Autorul lucrării premiate este Jacek Doszyń, absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Wroclaw, specializat în sculptură în lemn şi în grafică publicitară. A câștigat și alte numeroase concursuri de sigle şi afişe, organizate de instituţiile poloneze.
În încheiere, câteva cuvinte despre prietenia înnodată, recent, între ziarul nostru, primul cotidian privat din România postcomunistă, și scriitorul și solistul de operă Dariusz Pacak, de origine poloneză, de câțiva ani stabilit în Austria, la Viena.
Dr. Dariusz Pacak este un redutabil poet și eseist, membru al unor importante academii și organizații internaționale de literatură, câștigătorul unor premii importante la festivaluri internaționale de poezie din Statele Unite ale Americii, China, India, Coreea, Norvegia, Noua Zeelandă, Polonia, Austria etc. A acceptat să devină unul dintre colaboratorii noștri de bază, iar la a XXIV-a aniversare a fondării ziarului „Curierul de Vâlcea” și-a anunțat dorința de a concerta, ca solist vocal, într-un spectacol pe scena Filarmonicii de Stat „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea. O nouă dovadă a caldei prietenii dintre popoarele noastre – statornicită de veacuri – și care, suntem convinși, va dăinui în veci.