Sala de aşteptare…
Românii sunt un popor al Textului. Nu al textului sacru, nu, textul este sacru sau ei îl sacralizează… Utopii despre viitor; încăpăţânarea de a rezista prin cultură.
Paradisul artistic oferă faţă de paradisul dogmatic, posibilitatea de abordare, naraţia, cale de acces. Exilul intelectual, demnitatea resemnării, portretul artistului, „gone nowhere”, palide urme pe nisip, globalizarea ca spaţiu al interacţiunii spontane sau concertate, jubilaţia şi fatalitatea unei expansiuni, tipul pelerinului şi, fatalmente, obsesia originalităţii: lobby. Vrea România cu adevărat un lobby?? „Logrolling” (mutual aid among politicians, as by reciprocal voting for each other’s bills”), vitalitatea ciocoismului ca spectacol al degradării, agresivitate de şatra, impacte culturale.
Dacă, din punct de vedere al antropologiei culturale globalismul reprezintă o nouă formă de imperialism cultural, atunci obezitatea culturală nu se opune cadrului natural al ofertei paradisiace? „Pasiunile raiului” (John Steinbeck) sugerau, într-un alt secol, o concordie oarecum romantică. Astăzi suntem invadaţi de patimi, dorinţe meschine, vanităţi efemere. Binele arhetipal (Sestov cu ecouri din Nietzsche), cu lumea adevărului iniţial (adamismul) se retrag în transcendenta şi fatalmente existenţă a devenit experienţă a Binelui şi a Răului.
Conştiinţa răului este longevivă în istorie, rezumă propriile noastre vulnerabilităţi: Parousia (venirea lui Mesia) va hotărî împăcarea universală (apokatastasis), când totul va fi fără finalitate sau infinitudine, o lume sferică…
Raiul sau iadul vin în consecinţa unei alegeri: dacă ar fi ghicit ţiganca, Gavrilescu (Mircea Eliade, „La ţigănci”) ar fi atins condiţia supraumană… Riscurile fericirii universale.
…În dorinţa de occidentalizare agresivă, românii nu au uitat nici sistemul de educaţie. S-a iniţiat şi în România sistemul de texte cu grilă („multiple choice”), s-a trecut şi la sistemele de notare cu A, B, C, D… uitându-se de riscurile împrumuturilor fără discernământ şi ajungându-se ca, o dată cu apa din copaie, să se arunce şi copilul.
Cum orice sistem îşi are izvorul şi se mulează pe o anumită cultură, şi sistemul de învăţământ ar fi trebuie să se bazeze pe conceptul de cultură definit drept sistem de valori şi atitudini.
Dar asta este o altă aşteptare…