Rămas bun prof. Voinea Gheorghe!


Născut în 22 iunie 1939 în satul Vârleni, comuna Stăneşti, raionul Olteţu. Şcoala primară a făcut-o în localitatea Stăneşti, precum şi clasele V-VII, în fiecare zi mergând de acasă până la şcoală 5 km dus şi 5 km întors. Ca o observaţie: câţi dintre elevi ar mai face azi aşa { remarcat ca un elev cu o minte foarte ascuţită şi foarte bun la învăţătură. În clasele V-VIII, l-a avut la matematică ca profesor pe Iustin Petroşanu, acesta îndrumându-l să meargă mai departe, el fiind copil de ţăran, neavând mijloace materiale pentru susţinere, căci colectivizarea îi adusese la sapă de lemn. S-a înscris la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea (i se spunea atunci Şcoala de băieţi), azi „Alexandru Lahovari”. Cu toate greutăţile materiale pe care le-a întâmpinat, dorinţa de învăţătură a fost mult mai puternică; a fost, în timpul liceului, campion naţional la alergări. Liceul l-a terminat în 1956, înscriindu-se apoi la facultate, în cadrul Universităţii „C.I. Parhon” Bucureşti, secţia Matematică pură, care dura 5 ani, dându-şi seama, după primul an, că i-ar fi mai uşor să se transfere la secţia Matematică-Fizică, ce dura 4 ani, astfel eliminând un an de grijile materiale, lucru pe care l-a şi făcut. Pe timpul facultăţii a dus-o greu; noaptea muncea la fabrică – ex. cea de conserve de roşii, ca supraveghetor la sterilizarea borcanelor de pastă de roşii şi bulion, iar ziua mergea la cursuri. Era foarte îndrăgit de muncitorii din fabrică. A mai lucrat şi în alte părţi. Ca soţie, am avut un respect deosebit faţă de el că nu s-a lăsat pradă tentaţiilor vieţii, fiind tânăr, frumuşel, îşi urmărea obiectivul foarte bine. Astfel, a terminat facultatea în 1960, fiind repartizat ca profesor de matematică în comuna Păuşeşti-Măglaşi, la Şcoala Generală, lângă Râmnicu Vâlcea. A stat un singur an aici, dând dovadă de seriozitate în muncă, în cadrul cercurilor de matematică pe judeţ, cu diverse conferinţe de specialitate. A fost transferat la Liceul „Nicolae Bălcescu”, azi „Alexandru Lahovari”. Din 1961 şi până la ieşirea la pensie a activat la acest liceu căruia i s-a dăruit total, fiind liceul lui de suflet. La 21 de ani era profesor căci clasele gimnaziale erau până în clasa a VII-a, liceul a fost de trei ani, iar facultatea de patru ani. A avut un simţ al datoriei deosebit, foarte serios în tot ce făcea. A obţinut toate gradele: definitivat  – 1964, gradul II – 1971, gradul I – 1976. Această seriozitate în muncă se regăseşte la fiica noastră aşa cum remarca ea la „plecarea lui spre alte lumi mai bune” a făcut din numele lui de copil de ţăran dintr-un sătuc uitat de Dumnezeu un mare nume Voinea la Râmnicu Vâlcea, prin muncă proprie şi dăruire totală. De-a lungul întregii activităţi, a scos mai mult de 300 de profesori de matematică, ingineri, fizicieni, economişti. Era foarte mândru de acest lucru. Între anii 1990 – 1994, a fost numit director al liceului căruia i s-a dăruit trup şi suflet. A făcut tot ce a putut să fie printre primele din ţară, înfiinţând clase bilingve, franceză, engleză, a dotat liceul cu calculatoare, în acea vreme fiind ceva inedit. A obţinut rezultate cu elevii la concursurile şcolare, clasându-se printre primii. În familie, a fost un tată şi soţ grijuliu şi iubitor, responsabil în tot ce făcea, şi-a educat fiica în simţul datoriei şi al modestiei, ea terminând liceul ca şefă de promoţie, intrând în anul 1987 la Medicină printre primii de atunci, fiind un examen deosebit de greu. A terminat medicina printre primii, a dat examen pentru Franţa să facă specializare, a mers la Paris unde a stat 4 ani, terminând specialitatea de Oncologie la cel mai mare spital. A considerat că este mai bine să plece în SUA, astfel şi-a recunoscut studiile de medicină prin examenele foarte serioase pe care le-a dat. Ajungând în State, a renunţat la oncologie, părându-i-se prea trist, s-a specializat în Medicină internă profesând câţiva ani. A dorit să facă specializare în Reumatologie, pe care o termină anul acesta. Este căsătorită, are un băieţel, Alexandru Nicolae, care, zicem noi, în el sălăşluieşte spiritul bunicului său, Voinea Gheorghe.

Îţi mulţumim pentru tot ceea ce-ai fost şi-ţi promitem că eşti şi vei rămâne mereu în inimile noastre.

Familia – soţia, fiica şi nepotul

Regrete eterne pentru dispariţia bunului meu prieten şi coleg, profesor de matematică, Voinea Gheorghe, un profesionist desăvârşit, care prin lucrările şi dăruirea sa pentru această disciplină a dus numele Vâlcii în toată România şi peste hotare.

Petre Gibă – fost profesor de matematică la Colegiul „Mircea cel Bătrân”