Ocolul pământului în 120 de zile


În Insulele Cayman, pe urmele faimosului Barbă Neagră

Insulele Cayman – trei la număr: Grand Cayman, Brac Cayman şi Little Cayman – fac parte din Arhipelagul Antilele Mari, situat în Vestul Mării Caraibelor și aparține Regatului Unit al Angliei. Capitala arhipelagului este Georgetown, oraș situat în sud-vestul insulei Grand Cayman, cea mai mare dintre ele, cu o lungime de 30 km şi o lăţime de 6 km. Celelalte două insule sunt situate la cca. 140 km nord de Grand Cayman.

Insulele sunt un fragment dintr-un lanţ muntos subacvatic, fiind înconju­rate de recife de corali. Locurile respective sunt cele mai căutate destinaţii de pe glob pentru scufundări subacvatice, dar şi ca locuri de odihnă. Totodată, aici se află al cincilea centru financiar din lume, ca mărime, fiind, ca şi Elveţia, un paradis fiscal, motiv pentru care numeroşi oameni depun banii în băncile locale şi chiar se stabilesc în zonă, dovadă vilele luxoase în care trăiesc peste 40 la sută din populaţia insulelor, în majoritate de origine străină.

Până nu de mult locuitorii insulelor trăiau din vânzarea nucilor de cocos şi a produselor derivate din acesta, însă în prezent economia arhipelagului este reprezentată de serviciile finan­ciare internaţionale, de turism, care oferă splendide plaje albe şi nesfâr­şite. Pomicultura constă în culturi de cocotieri, banane, alte fructe tropicale; se mai cultivă orezul, localnicii îndeletnicindu-se și cu creşterea animalelor sau a broaştelor ţestoase marine, dar care sunt și pescuite, ca și bureţii de mare şi scoicile producătoare de perle. Industria este reprezentată doar de cea alimentară. Ca şi în Cuba, romul de Tortuga este renumit, ca și gustoasele prăjituri cu rom. Limba oficială este engleza, iar moneda de circulație națională este dolarul caymanez (1$USA = 1,25$CI).

Insulele Cayman au fost desco­perite în anul 1503 de către Cristofor Columb, care le-a numit „Las Tortu­gas”. Mai târziu, indigenii lizardzi le-au schimbat numele în La Gartos (aligatori), pentru ca în anul 1550 să se revină aproape la vechea denu­mire, Caymans (caribi sau crocodili marini). În anul 1708, Marea Britanie redefinește arhipelagul, luând numele inițial de Insulele Cayman, pe care îl poartă şi astăzi.

Viaţa pe aceste insule este pusă în evidenţă însă prin anii 1500 î.Hr., când triburile arawak şi ciboney s-au aşezat în Caraibe, iar prin anii 1000 d.Hr. au migrat în nord, în Bazinul Orinoco.

Excursia opţională pe care am ales-o a fost Cayman Sightseeing Adventure. Am avut prima oprire la casa The Couch Shell House, tencuită cu cochilii de la scoicile producătoare de perle, construită chiar în anul naşterii mele, 1935, de către George Henderson. Per tencuiala exterioară au fost lipite 4.000 de scoici de tip shell (producătoare de perle), cu partea de sidef spre exterior (fiecare scoică are o suprafaţă de 20cm x 15 cm, adică 300 cmp şi o adâncime de 12-15 cm), ceea ce îi dă un specific aparte, de o rară frumuseţe. Deși are peste 75 de ani, casa se păstrează în cele mai bune condiţiuni. Este una din punctele de atracţie ale capitalei Georgetown.

A doua oprire am făcut-o la fabrica „Tortuga Rum Co.”, unde se fabrică romul concurent cu cel cubanez și dulciurile cele mai diverse cu rom. Am fost invitaţi la degustări… Bărbaţii au fost serviți cu câte un păhăruţ din cele nouă tipuri de rom ale casei (nucă de cocos, banană, portocală, ciocolată, vanilie, ananas, alune, cacao), dar şi cu lichioruri ale casei, precum și cu delicioasele dulciuri cu rom, cu alte soiuri de prăjituri, bomboane, ciocolată etc. În curtea fabricii am admirat statuile piraţilor care au fondat această fabrică prin anii 1710, dar şi căruţele şi butoaiele de câte 200-300 l fiecare, în care se transporta romul în vremurile trecute, probabil înainte de descope­rirea sticlei. Următoarea oprire a fost pe Seven Miles Beach, plaja cu nisip alb, rezultat din măcinarea recifelor de corali. Este cea mai vestită plajă din arhipelag. Autocarele noastre au oprit chiar la intersecţia dintre drumurile Mary Mollie Hydes şi Boggy Sand, unde am zăbovit ceva timp vrăjiți de peisaj și de fascinantul joc al valurilor Mării Caraibelor.

Cea de-a patra oprire am făcut-o în localitatea Hell, în apropierea oraşului Georgetown. Autocarele au oprit în fața oficiului poștal (Hell Post Office), unde se află şi un mare complex artizanal, renumit prin obiectele din coralul negru. De altfel, am văzut pe malurile mării foarte multe care nu se prezentau deosebit de arătoşi, dar prin prelucrare și lustruire, obiectele sunt de o frumuseţe rară, mai ales cele sub formă de inele, cercei, broşe etc. Hell Post Office a fost inaugurat în anul 1962, prin hotărârea Guvernului United Kingdom. Am profitat de ocazie și am timbrat aici un plic pe care l-am expediat în România pe adresa prietenului meu Mihai Domşa, nepotul vestitului prof. dr. Valeriu Lucian Bologa. Mihai este mare colecţionar de suporturi din carton pentru halbele de bere şi, la plecarea din ţară, mi-a dat peste 50 astfel de diferite suporturi, ca să le semnez, ştampilez şi să le expediez în plicuri din diverse locuri în care mă voi afla în călătoria mea în jurul lumii, ceea ce am făcut cu plăcere, începând cu Hell Post Office.

După o excursie prin locuri de vis, autocarul ne readuce în Georgetown, chiar în centrul oraşului, în faţa plajei principale, unde de altfel se găseşte şi centrul comercial al oraşului. Aici am şi rămas toată după-amiaza, deoarece am aflat că din centrul oraşului şi până în port, unde era ancorat vaporul, circulă, la fiecare 15 minute, shuttle bus, iar pe apă sunt vaporaşe care fac aceeaşi cursă. O poveste interesantă: între 1716-1718, prin aceste a acţionat banda faimosului pirat Edward Teach, alias Barbă Neagră (1680-1718). El prăda corăbiile armatei spaniole pline cu aur, argint, bijuterii, pietre preţioase şi semipreţioase. La rândul lor, conchistadorii predaseră aceste comori din Mexic şi America de Sud. Barbă Neagră, cu corăbiile lui uşoare şi rapide, ascunse după stânci, ataca convoaiele corăbiilor spaniole şi le prăda în stilul practicat în acea vreme. Barbă Neagră şi-a găsit sfârşitul în anul 1718, într-o bătălie cu locotenentul englez Robert Maynard, care i-a tăiat capul şi l-a atârnat, ca trofeu, pe catargul corăbiei sale. Se zice că piratul şi-a ascuns comorile în grotele recifelor de corali din Insulele Cayman, care n-au au fost găsite până în zilele noastre. Am cutezat să caut și eu o zi întreagă – în 7 ianuarie 2011, de Sf. Ion – dar… în zadar! Am rămas cu vizita insulei. Totul a fost minunat.