Ocolul pământului în 120 de zile

Insula Capri sau magia paradisului

Ieșim din Portul și Golful Pieru, coborâm pe lângă țărmul estic al Insulei Peloponeză și  intrăm în Marea Creta. Prin partea ei cea mai de sud, Akrotiro, Maleas și Insula Kithira (Cythera), traversăm strâmtoarea Elafanisou și intrăm în Golful Lakonikos, apoi în Marea Ionică. Am ajuns la tocul cizmei italiene… Ne continuăm lungul drum pe ape prin strâmtoarea Messina, aflată între peninsulă și insula Sicilia, trecem pe lângă orașele Reggio, Decalabria și Messina și intrăm în Marea Tireniană, îndreptându-ne direct spre Napoli. Până la Napoli trecem printre mica Peninsulă Positano (Sorrento) și Isola de Capri, de unde am fost pilotați în Golful și Portul Napoli.

Dis-de-dimineață am coborât de pe vas și am mers în Portul de Feriboturi, de unde compania Snav Antares cu vasele ei ne-a transportat înapoi spre Insula Capri pentru a o vizita a treia oară cu aceeași plăcere ca și prima dată, hotărât să retrăiesc o zi de vis pe o insulă paradisiacă în orașele Capri și Anacapri. Am traversat din nou marea Tireniană, ajungând în Portul Marina Grande, plin de iahturi și bărci de închiriat. Din Marina Grande am luat funicularul, cu care am urcat până în Piața Municipală, de unde după câteva fotografii în jur, am început să coborâm spre cealaltă parte a insulei, spre Marina Picola, admirând în jur casele, magazinele, hotelurile și forfota de pe insulă, care era începută de la primele ore ale dimineții. Am trecut pe lângă Convention Center, pe care ultima dată l-am vizitat în urmă cu patru ani cu ocazia Conferinței Europene de Inginerie Medicală. După care am continuat drumul pe lângă Hotel RLP (Real la Palazio) și Hotelul Ovisisana, trecând prin Piațeta La Rezidente și pe lângă Terasa Donna Lucia Morgano, unde am făcut prima oprire ca să servesc cafeaua de dimineață, după care am continuat drumul pe lângă Parcul Augustum, fiind obligat să mă opresc a doua oară ca să simtă mirosul parfumurilor de Capri chiar la Antica Officina del Parfumo.

Legenda scrisă pe Officina ne spune că, în anul 1380, starețul Mănăstirii Carthusiene Sf. „Giaccomo” este luat prin surprindere de vestea sosirii pe insulă a Reginei Giovanna d’Angio. Starețul, în cinstea reginei, realizează un minunat aranjament floral din cele mai frumoase flori de pe insulă. Preocupat de vizita reginei, apa florilor n-a mai fost schimbată timp de trei zile și când florile au fosta aruncate, starețul a remarcat mirosul apei în care au stat florile, un miros nemaiîntâlnit de el până atunci. Acest fapt l-a determinat să se sfătuiască cu un alchimist cu ajutorul căruia realizează parfumul de Capri, „Garofilum Silvestre Caprese.” Aproape o jumătate de mileniu mai târziu, un preot al mănăstirii descoperă vechile formule ale parfumurilor, cere permisiunea Papei și dezvăluie aceste formule unui chimist din Torino, care creează laboratorul de parfumuri numit „Carthusia”. Această tradiție continuă și astăzi și, datorită utilizării acelorași metode ale „călugărilor carthusieni”, producția este limitată. Se spune că esența derivată din rozmarin, culeasă de pe Monte Solaro se folosește pentru produsele bărbătești, în timp ce esența provenită de la garoafa sălbatică de Capri se utilizează pentru produsele femeiești.

Îmbătat de mirosul parfumurilor carthusiene am continuat drumul până la Panorama Augustum, din partea de sud a insulei, unde am putut admira Portul Marina Picolo, Mănăstirea Sf. Giacomo, Monte Solaro și cele trei stânci Faraglioni, printre care treci cu barca ca prin strâmtoarea dintre Scila și Caribda. Această platformă se găsește chiar sub Villa Krupp și îți oferă cea mai largă panoramă dintre Farul Capri (Faro di Punta Carena) și Stâncile Faraglioni, care ies direct din mare ca trei cuțite bine ascuțite. De sub Vila Crup pornește o serpentină pietonală destul de abruptă și întortocheată, astăzi modernizată, numită Via Krupp, coboară până la nivelul mării, în Vale di Centrela. Până aici lucrurile au mers relativ foarte bine deoarece am tot coborât, însă la înapoiere…  „greu la deal cu boii mici”! Pe alte trasee minunate am ajuns din nou în Piața Municipio, prin Via Oratorio, unde am admirat turnul cu ceas și primăria orașului Capri. Apoi, un autobuz micuț, dar foarte elegant, ne-a dus până în centrul istoric al orașului Anacapri, lângă statuia cu același nume și Hotelul Bianca Maria.

Primul obiectiv vizitat a fost Villa „San Michelle”, reședința medicului și scriitorului suedez Axel Munthe (1857-1948), acum muzeu înconjurat de o superbă grădină, proprietatea statului Suedez. Axel Munthe, care a trăit 90 de ani și a fost medicul apropiat al Prințesei Victoria, care mai târziu ajunge Regina Suediei, a avut două mari priorități ale vieții: să construiască Villa San Michelle și să-i ajute pe cei bolnavi. În romanul lui „Povestea de la San Michelle”, scrie: „casa mea trebuie să fie deschisă la soare, vânt și mugetul mării, să fie ca un templu grecesc și să dea lumină peste tot.”

Pornim spre cartierul istoric Trieste e Trento (Piața Bofe) și am ajuns la al doilea obiectiv, Casa Rossa, Muzeul de Artă și Pinacotecă, construită, începând cu anul 1876, de către colonelul american J.K. MacKowen. În interiorul ei poți admira portrete, peisaje și statui din insulă din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Aici se află trei vechi statui romane, găsite în Grotta Azzurra, în perioada 1964-1974, pe care sunt depuneri marine ce le aseamănă cu cele pietrificate de la Pompei. Al treilea obiectiv vizitat în Anacapri este Chiesa Monumenatale di S. Michelle, construită între 1698-1719 pe ruinele bisericii micii mănăstiri S. Nicola. Pardoseala acestei minunate sfinte biserici este din gresie pictată și glazurată, realizată de către Leonardo Chiaiaiese, maistru ceramist din Napoli. Această pardosea reprezintă scene biblice, precum izgonirea lui Adam și Eva din rai, după păcatul de a mânca din mărul oprit de Dumnezeu. De asemenea este reprezentat Noe cu animalele sale pe care le pregătește pentru corabie, dar și scena inorogului, ducipalul cu un corn în frunte și copitele din față crăpate. Biserica are un altar principal și șase altare laterale, construite în secolul al XVIII-lea din lemn sculptat și aurit. Am continuat drumul pe Via Trieste e Trenta, prin cartierul Bofe, până în Piața Le Pietre din fața Bisericii Chiesa de Sofia. Această biserică este construită începând cu anul 1510 pe o structură mai veche dedicată Sf. Carlo, după parohia originală Sf. Maria de Constantinopole. Lumânările din biserică sunt electrice și se aprind automat în timp prestabilit prin introducerea unei monede, indiferent de valoarea acesteia (1 euro sau 10 cenți). În partea dreaptă, lângă ușa de intrare, se găsește un altar cu Pieta, la care m-am rugat Dumnezeului nostru pentru odihna cerească a mult regretatului și scumpului meu nepot Alex, a cărui lumină mi-a fost far și călăuză tainică în acest drum peste mări și oceane.

După ce am ieșit din Biserica Chiesa di Sofia, am mers spre Piața Edwin Cerio, unde se găsește Terasa Eden Paradiso și sala polifuncțională a Convention Senter din Anacapri. Nu am mai avut timpul necesar să merg la Grotta Azzurra, așa că am luat primul autobuz pentru a reveni în orașul Capri; am coborât cu funicularul spre Marina Grande, ca să prind ultimul feribot Snav Antares și să ajung pe vas, staționat în portul Napoli. Am mai avut timp să admir Casa pescarului legendar, Capo Fasullo, construită de Curzio Malaparte, pe cel mai înalt promotoriu de vest al insulei.