Interviu cu pictorul Gheorghe Dican „UnderGroundZero Museum a adus ceva nou în viaţa culturală a judeţului nostru”

• vâlcenii sunt invitaţii unei expoziţii de pictură şi sculptură organizate în Salina din Ocnele Mari

Deschis în urmă cu două săptămâni, muzeul din Salina Ocnele Mari stârneşte ca un magnet interesul publicului. Vâlceni, români de pretutindeni, dar şi străini poposesc în oraşul păstorit de primarul Petre Iordache pentru ca, odată ajunşi în mina de sare, să poată admira în tihnă minunăţiile artistice amplasate acolo. Organizarea primei ediţii a Taberei Internaţionale de Pictură şi Sculptură „Vasile Militaru” a îmbogăţit patrimoniul cultural al judeţului nostru, impresiile vizitatorilor şi imaginile surprinse de către aceştia răspândindu-se foarte rapid prin intermediul reţelelor de socializare. Muzeul realizat în inima salinei cu ajutorul lucrărilor, adevărate opere de artă, donate de către cei şapte sculptori şi 15 pictori poartă numele „UnderGroundZero Museum”. El va fi deschis vizitatorilor pe toată perioada sezonului estival din acest an.
Din dorinţa de a afla mai multe informaţii, dar poate şi amănunte încă necunoscute publicului larg referitoare la evenimentul cultural ce a reprezentat o premieră pentru judeţul nostru, am stat de vorbă cu un artist prezent în triplă calitate la Tabăra de pictură şi sculptură. Cu multă amabilitate, pictorul Gheorghe Dican, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici Vâlcea, a răspuns întrebărilor publicaţiei noastre. Ce a ieşit, descoperiţi în rândurile următoare…

Domnule Dican, daţi-mi voie, în primul rând, să vă felicit pentru faptul că aţi participat la această tabără internaţională de creaţie având o triplă calitate.
-Aşa este. Am avut bucuria de a mă afla printre organizatorii primei ediţii a Taberei Internaţionale de pictură şi sculptură din Ocnele Mari. Dar şi plăcerea, totodată, de a fi printre participanţii şi curatorii atelierului de pictură.
Am remarcat că evenimentul s-a numit Tabăra Internaţională. Din ce ţări au venit participanţii?
-Au fost prezenţi 22 de artişti. Şapte sculptori şi 15 pictori. Pe lângă artiştii români, şase dintre aceştia au venit din Republica Moldova, cei mai mulţi din Chişinău. Printre criticii de artă s-a numărat şi Francesca Bogliolo, din Italia. De asemenea, la vernisaj au fost prezenţi mulţi iubitori ai artei din diverse ţări. Deci cred că evenimentul poate fi numit unul de anvergură internaţională.
Oferiţi-ne mai multe detalii despre participanţi.
-Aş începe prin a spune că inaugurarea muzeului din salina de la Ocnele Mari a adus nume foarte importante din arta plastică românescă. A fost prezent Marin Gherasim, preşedintele de Onoare al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Alături de acesta, au mai fost prezenţi conf. univ. dr. Petru Lucaci din Bucureşti – preşedintele UAP România, Corneliu Vasilescu – lider incontestabil al abstracţioniştilor români, prof. univ. dr. Doina Mihăilescu – şefa Şcolii Doctorale a Facultăţii de Arte Plastice şi Design din cadrul Universităţii Timişoara. Nu trebuie să uităm nici de doi dintre participanţii la această tabără şi curatori ai expoziţiei în acelaşi timp. Mă refer aici la Viorel Cosor, tot din cadrul Şcolii Doctorale a Facultăţii de Arte din Timişoara, dar şi la Pierluigi Luise din Italia. Desigur, putem aminti şi numele unora dintre artiştii care au expus lucrări: Angela Tomaselli – Bucureşti, Ştefan Pelmuş – Bucureşti, Tina Popa – Vâlcea, Traian Boicescu – Vâlcea, Gabriela Poenaru – Vâlcea, Aurelia Sanda – Vâlcea, Peti Velici – Vâlcea, Carmen Poenaru – Bacău, Sultan Grigore – Chişinău, Elvira Cemortan – Chişinău, Natalia Procop – Chişinău, Tudor Fabian – Chişinău. Iar dacă tot veni vorba despre nume, vreau să îi amintesc şi pe cei cinci critici de artă. Este vorba despre Francesca Bogliolo din Italia, Luiza Barcan, Corneliu Ostahie, Corneliu Antim şi Petre Tănăsoaica.
Povestiţi-ne cum s-a desfăşurat efectiv atelierul de creaţie? Mai ales că a fost vorba despre un spaţiu nonconformist, interiorul unei saline…
-A fost foarte interesant. Pentru mine nu a reprezentat o premieră să pictez în interiorul unei saline, dar sentimentul a fost oricum unul deosebit. Spaţiul în care a avut loc atelierul a fost într-adevăr unul mai nonconformist. S-a lucrat aproape o săptămână, fiecare participant având posibilitatea de a-şi alege tema. A fost o provocare pentru noi toţi. Mai ales pentru sculptori, care au lucrat direct în sare. Unii au recunoscut că a fost pentru prima dată când au folosit un asemenea material. Dar şi pentru cei care mai folosiseră sarea, momentul a avut o semnificaţie aparte. Ca şi rocile, starea sării este diferită de la o salină la alta. Depinde de modul în care s-a format, cum s-a conservat şi mai multe alte aspecte. Sculptorii au fost foarte încântaţi de faptul că sarea din Ocnele Mari are venaţii foarte frumoase. Ulterior, după finalizarea atelierului, lucrările au fost expuse, iar toţii vizitatorii salinei le-au putut admira. Ţin să precizez că muzeul de acolo va fi deschis pe toată perioada vacanţei de vară. Bi­le­tul de intrare costă 17 lei şi eu cred că merită aceşti bani, având în ve­d­e­­re faptul că vizitatorul poate să respire aerul curat din salină şi să ad­mi­re artă în stare pură. Dacă vor rămâne în salină, lucrările realizate se pot conserva ideal şi pot fi expuse pentru un timp foarte îndelungat.

Or­ga­nizarea acestui muzeu reprezintă o premieră absolută pentru jude­ţul Vâlcea. În salina din Ocnele Mari pot fi admirate chiar şi lucrări de artă mayaşă!

Câţi vizitatori aţi avut la deschidere?
 -Nu pot spune cu exactitate câte persoane au fost prezente la vernisajul expoziţiei. Însă, dacă e să dau un număr aproximativ, pot spune că au fost în jur de 400. Consider că arta prinde la publicul din judeţul Vâlcea, iar acest lucru mă bucură foarte mult. Dar nu trebuie să uităm că, pe lângă cei mai mulţi dintre vizitatori, care au fost desigur vâlceni, au fost prezenţi numeroşi români veniţi din ţară şi străinătate, dar şi turişti străini. Cred că evenimentul a fost destul de bine mediatizat de către organizatori şi din acest motiv s-a bucurat de un aflux mare de vizitatori.
Credeţi că inaugurarea muzeului din salină poate ajuta la revigorarea turismului vâlcean?
-Desigur, de ce nu? Numărul mare de vizitatori care au trecut până acum pragul muzeului din salină este încurajator. Cred că acesta se ridică la ordinul miilor în cele două săptămâni trecute de la organizarea vernisajului. Deschiderea muzeului, o premieră absolută pentru judeţul nostru, va aduce în mod cert mai mulţi turişti în salină şi implicit în oraşul Ocnele Mari. Dar, probabil că va ajuta şi turismul vâlcean. Muzeul reprezintă acum un punct de atracţie. În plus, el este şi un loc foarte interesant destinat culturii. În cadrul expoziţiei sunt prezente chiar şi câteva lucrări de artă mayaşă foarte valoroase.
Ce instituţii au ajutat ca această tabără internaţională să se pună pe picioare şi să pornească la drum odată cu prima ediţie?
-Pe această cale, vreau să aduc cele mai calde mulţumiri Primăriei Ocnele Mari pentru sprijinul acordat, în special domnului primar Petre Iordache, precum şi preotului Petre Veţeleanu, de la Parohia Trăistari, cel care a fost, îndrăznesc eu să îl numesc, principalul motor al evenimentului. De asemenea, şi-au adus din plin aportul conducerea salinei din Ocnele Mari, Societatea Culturală Anton Pann, Fundaţia Inimă pentru inimă, Uniunea Artiştilor Plastici Vâlcea, Biblioteca Orăşenească din Ocnele Mari, precum şi parohia din acest oraş.
Sunteţi mulţumit de modul în care s-a derulat tabăra de pictură şi felul în care a fost amenajat muzeul?
-Da, absolut! Consider că toţi cei care au fost implicaţi şi-au îndeplinit sarcinile, iar muzeul funcţionează aşa cum s-a dorit. Primele dovezi sunt reprezentate de numărul mare al vizitatorilor şi numărul şi mai mare al pozelor care s-au făcut acolo. Fără exagerare vă spun, cred că s-au făcut sute de mii de poze, iar multe dintre ele circulă deja prin intermediul reţelelor de socializare. Iar asta ne ajută foarte mult pe noi, întrucât este practic o formă de publicitate gratuită.
Ce ne rezervă viitorul? Vom mai avea astfel de evenimente în judeţul nostru?
-Pentru mine, atelierul de creaţie din Ocnele Mari a reprezentat cea de-a treia experienţă în salină. Moda evenimentelor culturale organizate în locaţii nonconformiste a prins foarte mult în ultimii ani. Noi, vâlcenii, trebuie să ne considerăm fericiţi că avem un astfel de loc minunat în Ocnele Mari. Vom mai organiza evenimente culturale asemănătoare. Pot să mărturisesc faptul că, nu mai departe de toamna acestui an, un artist plastic italian, foarte cunoscut, va fi prezent pe meleaguri româneşti. Dar, nu vreau să stric surpriza, iar informaţiile vor veni la momentul oportun.