GENERALUL DE CORP DE ARMATĂ PAUL TEODORESCU – PERSONALITATE A ARMATEI ROMÂNE PE NEDREPT UITATĂ (3)

Rep.: Despre anii de studiu ai generalului Paul Teodorescu, ce ne puteţi spune?

Răspuns: Tânărul Paul Teodo­rescu a urmat cursurile Liceului Militar din Iaşi. Din septembrie 1906, până la 1 iulie 1908 a fost elev la Şcoala de Infanterie. Concomitent a fost un riguros autodidact, completându-şi cultura generală şi de specialitate prin lecturi sistematice şi constante. În anul 1910 a absolvit cursul de perfecţionare la Şcoala Specială de Infanterie.

Rezultatele excepţionale obţinute în diverse funcţii l-au recomandat pen­tru Şcoala Superioară de Război, unde a reuşit în bune condiţii, în anul 1914.

Evenimentele nu au mai permis continuarea studiilor, maiorul Paul Teodorescu, începând cursurile în 1919, cu cea de-a 26-a promoţie. Cla­sificându-se al doilea după absolvirea primului an a fost trimis în Franţa, unde a obţinut rezultate excepţionale, terminând primul din promoţia sa. Cu toate acestea, a fost clasificat al doilea întrucât, tradiţional, şeful de promoţie trebuia să fie francez. În anul 1936 a urmat Cursul de comandant pe care, de asemenea, l-a absolvit în condiţii foarte bune. De menţionat că a esca­la­dat Mont-Blanc-ul (4180 m.), împreu­nă cu doi ofiţeri francezi, fiind singurul care a ajuns în vârf, primind o diplomă ce atestă extraordinara sa ascen­siune.

Rep.: Vă rog să ne vorbiţi în con­tinuare despre cariera militară a ge­neralului Paul Teodorescu, res­pec­tiv grade, funcţii îndeplinite, pre­cum şi modul în care i-a fost apre­ciată activitatea de către şefii ierar­hici.

Răspuns: Cariera militară a gene­ra­lului Paul Teodorescu a început la 1 iulie 1908, ca sublocotenent la Regi­men­tul 16 „Suceava”, dislocat la Fălti­ceni, pe funcţia de comandant de plu­ton. A ocupat, pe rând, funcţiile de co­man­dant de campanie, şef de Stat Major la Regimentul de Vânători de Munte, ofiţer în Marele Stat Major, pro­fe­sor la Şcoala Superioară de Război, şef de Stat Major la Inspectoratul Ge­neral al Aeronauticii, comandant al Re­gi­mentului de Gardă „Mihai Viteazu”, co­mandant al Şcolii Superioare de răz­boi, titular la Ministerul Aerului şi Ma­rinei şi comandant al Diviziei 1 Gardă.

Nu am insistat pe obţinerea gra­delor militare. Acestea au venit firesc. De precizat că aproape în fiecare an a fost propus la avansare excepţională.

Cum l-au apreciat şefii ierarhici? Voi selecta numai câteva aprecieri: „Este prevăzător şi hotărât. Lucrează cu voinţă. Stăruitor şi energic în orice ocazie”; „ofiţerul are un temperament de soldat energic, foarte conştiincios şi activ.”; „mult bun simţ, tact, caracter bun şi leal, foarte bun comandant, apre­ciat şi iubit”; „extraordinar de ca­pa­bil”. Prinţul Carol, comandantul său de la Regimentul de Vânători de Mun­te l-a notat: „ofiţer foarte distins şi de care nu am avut decât să mă laud în tot timpul cât a servit în regiment”. În Franţa, după primul an de studii, ge­neralul Debeney a scris: „excelent ofiţer, foarte cult, spirit precis şi foarte ordonat”; „mintea, sufletul şi braţul lu­crea­ză fără preget pentru perfec­ţio­narea vieţii ostăşeşti din regimentul său”. În toate notările sunt numai aprecieri care îl prezintă ca un ofiţer excepţional, cu calităţi de comandant cu totul deosebite.