Exponatul lunii aprilie la Muzeul de Istorie: Terra sigillata cu reprezentarea zeului Eros


Exponatul lunii aprilie este un vas fragmentar de tip Terra sigillata cu reprezentarea zeului Eros, descoperit în castrul roman Castra Traiana de la Dăești-Sânbotin, jud. Vâlcea, în timpul cercetărilor arheo­logice preventive din 2014.
În urma a 10 campanii de săpături arheologice (1981-1985, 1990-1992, 1994, 1998) efectuate de către Muzeul Militar Naţional în colaborare cu Institutul de Arheologie Bucureşti şi Muzeul Judeţean Vâlcea, în castrul de la Sânbotin (Castra Traiana), judeţul Vâlcea, colectivul ştiinţific a reusit să stabilească, în linii mari, topografia acestui important punct strategic de pe Limes Alutanus.
Efortul s-a îndreptat, cu precădere, către determinarea elementelor de fortificaţie, sondându-se 2/3 din ceea ce a mai rămas din acest castru.
Observaţiile stratigrafice au permis precizarea a două importante momente din istoricul construcţiei sale. Primul castru a fost construit cu incinta din pământ şi 2 şanţuri de apărare în timpul lui Traian (probabil între anii 102-105), fiind ulterior refăcut din piatră în prima jumătate a secolului al II-lea.
Vasul expus este un exemplar parțial întregibil și a fost descoperit în Caseta 5 (zona barăcii cu vatră cercetate cu această ocazie). Decorul este realizat în metope: Zeul Eros este poziționat într-un chenar rotund, alternează cu o frunză de viţă de vie încadrată tot de un chenar rotund. Între aceste chenare, deasupra lor, avem o reprezentare de pasăre. Deasupra acestor motive este o bandă orizontală cu metope în forma unei jumătăți de scut.
Tehnica aparţine atelierelor din Lezoux, ateliere din Galia centrală, stilul fiind cel al meșterului CINNAMVS. Din literatura de specialitate, vasele aparţinând acestui meşter circulă în Dacia Inferior în perioada anilor 145-180 e.n. Bolul respectiv are scrijelită pe partea inferioară (fundul vasului) litera « V ».
Terra sigillata este o categorie de ceramică romană roşie, de bună calitate. Termenul latin se traduce prin “lut decorat cu mici imagini” (sigilla), fiind vorba despre veselă decorată în relief şi cu suprafaţă roşie strălucitoare. Piesele de acest tip erau imprimate în tipare, la rândul lor decorate prin şampilare cu sigilla. În Imperiul roman, centrele cele mai importante în producerea de terra sigillata erau ateliere din Italia şi Galia, dar formele şi decorul erau copiate în întreg imperiul, inclusiv în Dacia.