Eugen Iordache, primul primar al Râmnicului
• în decembrie 1989 a ajuns, de la catedră, în fruntea Frontului Salvării Naţionale din Drăgăşani • Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională l-a numit primar interimar în august 1990
Biroul primarului Petre Iordache de la Ocnele Mari a fost, zilele trecute, locul de întâlnire al unor oameni al cărora nume a însemnat şi înseamnă mult pentru Râmnic, dar şi pentru întreg judeţul. Având uşa deschisă pentru oricine şi fiind un caracter deschis, primarul Iordache reuşeşte să colaboreze şi să discute cu oameni de tot felul, de la cetăţeni din oraş până la miniştri şi parlamentari. L-am găsit în biroul primarului de la Ocnele Mari pe localnicul Eugen Iordache (potrivire de nume), iar „mirosul” fostului ziarist Petre Iordache l-a făcut să exclame: „Să vedeţi ce material de ziar vă iese!”
Ales preşedintele FSN Drăgăşani în 26 decembrie 1989
Iată ce-a ieşit: Eugen Iordache este primul primar al Râmnicului, instalat interimar în luna august a anului 1990. Dar, să-l lăsăm pe eroul acestor rânduri să povestească: „În timpul Revoluţiei din 1989 am fost trimis la Drăgăşani, unde era o comisie pentru formarea Frontului Salvării Naţionale… Eu eram lector la catedra de Ştiinţe sociale la Institutul miliar din Râmnic, dar am fost trimis acolo cu o subunitate de căi ferate, anul III, eu fiind şef de detaşament. Când am ajuns acolo, era mare gălăgie la Casa de cultură, pentru că oamenii adunaţi cu sutele nu reuşeau să aleagă consiliul de conducere al FSN Drăgăşani. Cred că erau peste 1.000 de oameni la Casa de cultură, Primăria era goală… Se tot propunea din sală câte un nume şi, pe rând, se auzeau fluierăturile oamenilor. La un moment dat, doctorul Dragoş Ionescu s-a ridicat şi m-a propus pe mine. Sala a strigat „Armata e cu noi” şi m-am trezit preşedinte al Frontului Salvării Naţionale din Drăgăşani. În zece minute s-a ales consiliul şi am stat şapte luni în Drăgăşani. În această perioadă, cât am condus din punct de vedere administrativ oraşul, nu am fost o noapte acasă”. După ce s-a desfiinţat Consiliul FSN şi s-a înfiinţat CPUN, Eugen Iordache s-a întors la unitatea militară din Râmnic. Cum a ajuns primar al Râmnicului? „Pentru ceea ce am făcut la Drăgăşani, am fost numit primar al Râmnicului din 28 august 1990 până la alegerile din 1992, pentru că apăruse noua lege a administraţiilor locale, care interzicea participarea la alegeri a cadrelor active militare”.
Colaboratori de seamă: Mesea, Dina, Bolovan
Din 28 august, deci, Iordache a devenit primar al Râmnicului, având un Consiliul Local format din 7 oameni, numiţi de Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională. „Am reorganizat total activitatea din Primărie, având un sprijin extraordinar din partea regretatului Nicolae Mesea, un jurist de excepţie, şi doi viceprimari foarte buni – inginerul Ion Dina şi economistul Nicu Bolovan. Am reorganizat serviciile, am adus instrumente cu care angajaţii să-şi poată face serviciul cât mai bine. De exemplu, pe vremea aceea cei care făceau curăţenia în oraş erau de la IJCL şi plăteam prestări servicii… Am înfiinţat serviciul la Primărie şi plăteam numai salarii. Un alt exemplu este actuala staţie de asfalt de la Vlădeşti, pe care am înfiinţat-o pe vremea aceea de criză. Pe o perioadă de un an şi cinci luni am făcut, zic eu, destule pentru municipiu. Aveam 31 de oameni în aparatul Primăriei şi am reuşit să fac treabă bună alături de ei. Din colaboratorii de-atunci, acum mai lucrează în Primărie inginerul Trăistaru, Mioara Fieroiu”, spune Eugen Iordache.
A pierdut la pensie din cauza interimatului la Primăria Râmnicului
Ca primar numit în fruntea Râmnicului, Iordache a fost detaşat prin ordin al ministrului Apărării. A avut de pierdut când s-au recalculat pensiile la militari. „Pentru perioada cât eu am fost la Primărie am primit de la armată numai solda de grad… Când s-a făcut revizuirea pensiilor, pentru acea perioadă de un an şi 5 luni, funcţia nu mi s-a luat în calcul. Am muncit mai mult decât aş fi muncit la catedră şi, totuşi, am pierdut. Am făcut contestaţie, dar nu am primit niciun răspuns şi mi-am zis că nu merită să mă duc în instanţă 2-3 ani de zile… Daca sunt tot «ăştia» la Putere, nu se respectă mic”, declară Eugen Iordache. Firească următoarea întrebare „Nu sunteţi pro – PDL?” pentru primul primar al Râmnicului. „Deloc, sunt chiar împotrivă. Sunt liberal convins! Am fost preşedintele organizaţiei PNL Ocnele Mari până acum doi ani, când nu mi-am mai depus candidatura la alegeri si am promovat un băiat tânăr, jurist”, răspunde Iordache.
Două mandate de consilier local la Ocnele Mari
La alegerile locale din 2008, Eugen Iordache a candidat din partea PNL pentru Primăria Ocnele Mari. „În campania electorală am avut principii şi nu am cumpărat vreun vot. Ştiţi că militarii au demnitate, onoare şi principii. Am ieşit pe locul al treilea, după Petre Iordache şi Radu Gheorghe. Nu am cumpărat vreun vot pentru că am avut un program pe care l-aş fi îndeplinit şi am puncte din program pe care le-am îndeplinit în funcţia de consilier, funcţie din care mi-am dat demisia din probleme personale. Am fost consilier local şi în perioada 2004 – 2008…. Vă aduceţi aminte cum arăta drumul principal al oraşului până în 2006? Drumul ăsta s-a asfaltat cu bani guvernamentali pe-un proiect făcut de mine, trimis la Ministerul Economiei pentru a devansa lucrarea propriu-zisă”, mai spune Iordache.
Aprecieri pentru Zamfirescu şi Gutău
L-am întrebat pe Eugen Iordache dacă poate face o ierarhie a celor care au condus Râmnicul. „Este greu de făcut o ierarhie, fiecare a făcut câte ceva pentru oraş… Lucrând în administraţie şi ştiind ce înseamnă banii, fiecare primar a făcut ce-a putut în funcţie de fondurile pe care le-a avut la dispoziţie. În ultimii ani, veniturile Primăriei au fost din ce în ce mai mari şi e normal ca un bun gospodar să facă cât mai multe lucruri bune pentru oraş. La Ocnele Mari, de exemplu, cele mai multe le-a făcut Petrică Iordache pentru oraş, dar a fost şi ajutat. Ca să vă dau un răspuns, aş spune Zamfirescu şi Gutău. Sorin Zamfirescu avea viziune, fiind arhitect. Gutău a avut un stil foarte practic de lucru”, a conchis Eugen Iordache.