Democrația marilor palate
O discuție despre alegeri la jumătatea ciclului electoral nu prea își are rostul, îmi spune un confrate. Dacă adăugăm că, în ultimii 30 de ani, am avut toate combinațiile și alianțele posibile, atunci ce ne mai poate surprinde? Ei bine, tocmai la această previzibilitate aș vrea să mă refer, pentru că, se pare, nu toți suntem conștienți de aceasta. Si-apoi să vezi câtă încrâncenare, câtă revoltă și patimă pe rețelele de socializare, înainte de alegerile generale!
Îmi amintesc de aceleași tensiuni, ale unei societăți polarizate, de la alegerile din urmă cu doi ani. Și atunci am întâlnit oameni în toată firea care se comportau ca neoameni, parcă agățați de o ultimă speranță. Cineva ar fi putut să-i prevină că miracolul nu e posibil nici măcar în medicină, cu atât mai puțin în politică. Nu știu în ce măsură perioada care a urmat le-a confirmat așteptările acelor convalescenți ai speranței. Mai degrabă le-au fost infirmate, dar asta reprezintă o altă discuție. Cert este că dezvoltarea mediului on-line și a rețelelor de socializare a exacerbat manifestările de acest tip.
Sunt permanent bombardat cu mesaje disperate, de un „acum-ori-niciodată” înduioșător. Saltimbancii politicii dâmbovițene mai degrabă seduc decât conving. Se pare că predispoziția viscerală către un vot afectiv, lipsit de rațiune, bazat pe o viziune mesianică, a fost observată și de alții atunci când au decis să preia hățurile.
Pentru a se Evita în viitor surprizele, politica românească se face acum la Bruxelles și Washington. Opinia mea, guvernul este acum o anexă a FMI, iar marii corupți sunt săltați cu „binecuvântarea” unor ambasadori aflați la post în România.
Temele de campanie sunt și ele prefabricate. Una dintre ele este corupția. Opoziției, ajunsă între timp la putere într-o alianță deloc firească, i se reproșează că și din rândurile ei au provenit un soi de corupți. Și nu puțini! Până la urmă nici nu contează numele ș, oricum, lista rămâne deschisă. Singura constantă ar fi că toți s-au aflat sau încă se află încă după gratii. Din punctul ăsta de vedere, poate poza într-un partid „model”, care și-a făcut curățenie în ogradă. Evident, celelalte partide, aflate la putere, au și ele faliții lor. Și atunci se pune întrebarea: cât de independentă este o justiție care, programatic, are scopul de a reduce la tăcere sau a remodela vocile contestatare; care se ocupă doar de o singură parte a eșichierului politic?
Dosare precum Microsoft, Bechtel sau EADS, au ajuns pe mâna procurorilor numai după ce au primit dezlegare în țările de origine. Anchetele nu au început nicidecum la București. Ca și „cazul” alegerilor din Sectorul 1 București! De ce tărăgănează de aproape doi ani? La noi, cazurile grave de corupție sunt trenate până când faptele se prescriu. Alte dosare au fost îngropate, cel puțin deocamdată, din aceleași considerente. Ce să mai spunem de preacunoscutele afaceri cu Institutul de Agronomie, prin care s-au defrișat zeci de hectare din Pădurea Băneasa?! Seamănă izbitor de mult cu un alt dosar celebru, al unui alt mogul.
Așadar, să considerăm că trierea acestor dosare se face undeva, ceva mai departe? Atunci ce ne mai agităm atâta într-o luptă politică surdă? Contează cine numără voturile! Are vreo importanță cine vine la putere?
Și mai am un motiv să fiu detașat când mă gândesc la viitoarele alegeri, mai ales când văd cum se strică prietenii, se aruncă vorbe grele pe Facebook, din cauza simpatiilor politice. După scrutin – fac prinsoare ‒ băieții din suita celor doi candidați la funcția supremă în stat se vor întâlni undeva, la un restaurant luxos, și vor împărți posturile „cheie” în totală armonie și în total dispreț față de alegători. Cum s-a mai întâmplat. Așa că stau relaxat și mă uit la televizor, la confruntarea electorală, ca la – aș fi zis teatru – dar este mai degrabă o luptă falsă. De amăgit poporul cu o… democrație stabilită în marile palate.