„Criza economică reprezintă o dereglare profundă, o disfuncţie majoră în desfăşurarea activităţilor economice”

Am început, de săptămâna tre­cută, să publicăm în zilele de marţi ale săptămâni dialoguri cu Remus Grigo­rescu – conferenţiar universitar doctor la Universitatea „Constantin Brân­co­veanu” despre teme foarte actuale. Vom afla părerea specialistului despre statistică macro-economică, criză, economia naţională.
Suntem, de aproape doi ani, presați de criza economicã și finan­ciarã. Ce reprezintã, în plan teoretic,  crizã?
– Criza economică reprezintă o de­reglare profundă, o disfuncţie ma­joră în desfăşurarea activităţilor econo­mice, care poate să cuprindă anumite domenii sau sectoare de activitate, una sau mai multe ramuri economice, economia naţională a uneia sau mai multor ţări, economia mondială în an­samblul său. Criza economică repre­zintă o buclă de inflexiune în care se pre­găteşte trecerea de la faza descen­dentă la cea ascendentă, de la vechiul echilibru economic la un nou echilibru cu perspective de progres. Crizele pre­zintă trăsătura de ciclicitate. Re­gă­sim în criza economică actuală ele­mente atât ale crizelor de suprapro­duc­ţie (scăderea PIB, creşterea şoma­jului şi a preţurilor), cât şi elemente ale unei crize financiare.
Cine şi ce a generat criza?
– Am să încerc să depăşesc cadrul teoretic al problematicii ridicate de cri­za economică şi am să dau un exem­plu: să ne închipuim că avem o familie formată din 10 persoane care locuiesc într-o casă. Din cele zece persoane, cinci lucrează în afara casei şi le între­ţin pe celelalte cinci care lucrează în casă. Persoanele care lucrează în afa­ra casei susţin financiar pe cei din casă pentru diversele nevoi. Unul din cei care lucrează în afara casei renun­ţă şi se hotărăşte să facă masaj celor nouă persoane care locuiesc în casă contra unei sume de bani comparabilă cu cea câştigată ca atunci când lucra în afara casei. Mergând pe acelaşi fir logic, la un moment dat, contra unei sume de bani, din cei patru care lu­crează în afara casei, unul renunţă să mai lucreze şi devine bucătarul celor nouă, un altul îşi cumpără maşină şi îşi oferă serviciile de transport contra cost pentru celelalte trei persoane care lucrează în afara casei pentru a merge la servici. Dintre cele trei persoane ca­re lucrează unul se îmbolnăveşte şi se pensionează. Din cele zece persoane doar doi lucrează în afara casei şi asigură financiar toate nevoile celor care locuiesc în casă. Toţi cei zece trăiesc din banii pe care îi aduc cei doi. Banii se termină, cele opt persoane din casă se împrumută în loc să mun­ceas­că în afara casei. O perioadă mer­ge bine, până când banii celor doi nu pot acoperi toate necesităţile legate de: întreţinerea casei, serviciile pres­tate (masaj, gătit, transport), dobânzi şi aşa mai departe. Iată se ajunge la criză. Unde greşim? Sper că acest exemplu să ofere şi răspunsurile la celelalte întrebări ale dumneavoastră.
Vor mai apărea, curând, crize economice? Cum ne vom putea feri?
– Cu siguranţă că vor mai fi. În ceea ce priveşte cea de a doua întrebare, am să vă răspund cu un ci­tat din volumul „Lebăda Neagră” al lui Nassim Nicholas Taleb: „examinarea amănunţită a trecutului nu ne învaţă prea multe cu privire la intenţiile istoriei – ne dă doar iluzia că o înţelegem”.
Avem parte şi de-o criză finan­ciară… Nu mai sunt banii ieftini pentru credite?
– Ţinând cont de nivelul scăzut al dobânzilor din zona euro (în prezent, dobânda de politică monetară în zona euro este de 1,2%-1,35%, în timp ce dobânda stabilită de BNR se ridică la 6,25%), este de aşteptat ca dobânzile din ţara noastră să fie supuse unui proces de diminuare. Proces care va depinde însă de evoluţia preţurilor de consum. După adoptarea monedei unice, dobânzile practicate de băncile din ţara noastră nu vor mai putea de­păşi marja de două puncte procen­tuale peste media celor mai mici trei do­bânzi din zona euro.