Corupția scandaloasă de la vârf
De la o vreme condamnările curg. În țară, corupția primește lovitură după lovitură… Iată, ani grei de închisoare în „dosarul transferurilor”. S-au scurs deja două nopți grele, după gratii, pentru cei opt „cavaleri” ai fotbalului românesc. Se credeau invincibili. S-ar putea să urmeze și alții, că prea au răsărit, cât ai bate din palme, milionari și miliardari în grădina sportului rege! Încă nu le vine să creadă că se află la închisoare. Ba să le vină, că prea se obișnuiseră doar în puf, fără să le pese de omul simplu de pe stradă… George Copos, Gică Popescu și Mihai Stoica se află în Penitenciarul Rahova. Tot aici, dar la spitalul închisorii, a fost adus Jean Pădureanu. Frații Ioan și Victor Becali, precum și Cristi Borcea, prevestind anii de încarcerare, cu vreo lună în urmă și-au schimbat domiciliile, devenind constănțeni, ca șederea să le fie mai ușoară, lângă Gigi Becali, la Penitenciarul de la Poarta Albă. Craioveanul Gigi Nețoiu, care se ascunsese prin Parlament, crezând că scapă de acuzele DNA, s-a prezentat și el la poliția doljeană.
De fiecare dată, după un asemenea eveniment care zguduie opinia publică, sunt vechi cititori ai mei care pun mâna pe telefon și îmi cer părerea. „Dragă domnule Barbu, cred că ai aflat de pedepsele primite de cei din dosarul transferurilor. Bravo judecătorilor! Bine că, de data aceasta, celor nesătui li se golesc și conturile. Hoților, celor care au furat țara ar trebui să li se confiște averile, să se învețe minte … Dar, domnule dragă, îmi stă pe buze, la ora de faţă, o întrebare: Care este cel mai grav impediment în drumul României pentru a ieși din criza în care s-a afundat până la gât?”
Întrebarea acestui distins cititor m-a inspirat în scrierea acestui editorial. Cel mai grav impediment? Cum treci granița în România, se vede de la o poștă: o corupţie scandaloasă, existentă mai cu seamă la vârf. Mă refer la vârful Țării, dar și la vârful orașelor și județelor, unde baronii locali fac legea. S-au luat şi se mai iau o serie de măsuri pentru stăvilirea fenomenului. Însă fenomenul nu se lasă stârpit, nici stăvilit, adesea nici diminuat; ba chiar escaladează. Aș reproșa clasei politice, ceea ce constituie o frână demnă de luat în seamă în tentativa României de a ieși din criză, un anume spirit de indisciplină, o aplecare, nativă, spun unii, spre anarhie, spre dezordine, spre chiul, elemente ferm repudiate de structurile europene. Sigur că „democraţia” prost înţeleasă a favorizat și favorizează susmenţionatele defecte de conştiinţă şi de comportament. Nu este mai puţin adevărat că, atunci când i s-au creat condiţiile unei munci corecte şi răsplătite, românul a dat dovada unui muncitor evoluat, prob, onest, harnic şi intrepid, cu nimic mai prejos decât colegii lui din ţările Uniunii Europene. O demonstrează şi milioanele de români care muncesc în străinătate, unde s-au făcut, în marea lor majoritate, cunoscuţi, stimaţi şi respectaţi. Excludem excepțiile; fiecare țară are uscăturile ei. Întorşi acasă, puțini câți se întorc, aceștia aduc cu ei experienţa muncii din Occident, cu rigorile atât de drastice, dar şi cu împlinirile de rigoare. Iată o şcoală la care se pot forma tinerii de azi ai României.
Așadar, dragă domnule cititor, a început „curățenia” de primăvară. Sper ca marele măturoi să ajungă și pe la noi, prin Vâlcea, că prea multe „bube” stau să plesnească, prea multe secrete ale unor averi nemuncite, de zeci și sute de miliarde au rămas ascunse în subteran. Corupții și dosarele lor nu sunt doar niște subiecte abstracte: în spatele fiecărui dosar se ascund hoții de neînchipuit, tragediile unor oameni înșelați, dezastre în carne și oase care au dus – și duc – la devastarea României.