Colţul liric

Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.

Obosite,

Zăpezile clocotesc

De dorul ghioceilor

Fulgerându-şi zâmbetele

În marginea iernii

Ochii faptelor

Pulsează

În lumina drumurilor

Încă de străbătut.

*

Prin cetina brazilor

Pădurile mele

Şoptesc cuvintele

Străbunilor,

Izvoarele murmură doinele,

Câte au mai rămas,

Iar privighetorile

Le repetă

Cu lumină în glas.

Scriitorul Radu Ghica Moise, un împătimit al Cuvântului şi al Agorei, oficiază, aidoma preoţilor anticelor temple, de peste o jumătate de veac, la Templul Culturii din renumita staţiune montană Sinaia. În legătură cu el, „Dicţionarul scriitorilor români de azi” (Editura „Porţile Orientului”, Iaşi, 2011) consemnează: „A scris cărţi turistice de succes despre Sinaia şi Buşteni, dar a ieşit în „agora poeziei” şi cu buchete de versuri („Un gram de echilibru”, „Planeta îngândurată”)”. Acelaşi Dicţionar citează o zicere a scriitorului Ion Andreiţă despre colegul său de condei: „Poet suav, delicat, când nostalgic, când cutezător, aidoma trestiei gânditoare, Radu Ghica Moise trece prin lume ca o adiere de noroc”.  Opinie la care  subscriem şi noi.