26 octombrie 2006: Ziua în care Bușe a devenit Sfântul Dumitru pentru sodiști


• azi se împlinesc 10 ani de la semnarea actelor de reprivatizare a Uzinelor Sodice Govora
În urmă cu exact un deceniu, CIECH SA a preluat cel mai mare combinat de produse sodice din România, Uzinele Sodice Govora (USG) după o luptă extrem de strânsă cu Open Joint Stock Company Lisichanska Soda din Ucraina și Indian England NV: „Gata şi cu nebunia asta a privatizării Sodei!” Erau cuvintele izbăvitoare prin care Dumitru Buşe, preşedintele CJ Vâlcea de la acea vreme îşi anunţa cea mai mare victorie ca şef al judeţului. În lupta pentru reprivatizare şi pentru „divorţul” de fraţii Cristescu, Buşe (foto, dreapta) s-a sprijinit total pe sindicatul lui Adrian Mugioiu (foto, stânga). Sodiştii au asaltat în repetate rânduri sediul AVAS sau Begacom şi au trecut chiar la lupte corp la corp cu executorii judecătoreşti.
Azi, când se împlinesc fix zece ani, Mugioiu îşi începe şi termină fiecare frază despre reprivatizare evocându-l pe Buşe: „Ziua de 26 octombrie 2006, ziua Sfântului Dumitru, când s-a semnat contractul de privatizare a Bega­com către CIECH a fost cea mai lungă, cea mai grea şi cea mai fericită dintre toate zilele acestei fabrici şi a sindicatului nostru. Şi mie, acum, după zece ani îmi vine greu să descriu câte s-au întâmplat, nu doar în acea zi, ci în precedenţii trei ani. În 2003, sindicatul Sodistul a început lupta cu fraţii Cristescu pornind practic procesul de reziliere a acestui contract. Au fost ani cumplit de grei care au lăsat urme adânci în toţi sodiştii, şi îl includ aici şi pe preşedintele Buşe. Despre ziua de 26 octombrie, mi-amintesc şi-acum că domnul preşedinte era extrem de bolnav şi chiar în liftul de la AVAS, de faţă cu mine şi Mihai Bălan, s-a prăbuşit din picioare. Cu toate acestea, în ciuda problemelor grave de sănătate şi după acest moment, la şedinţa care a urmat a dat efectiv cu pumnul în masă pentru că trecuse deja un an şi jumătate de când se tot tergiversau lucrurile la AVAS. Mi-amintesc de faptul că vicepreşedintele AVAS de la acea vreme, un anume Lungan, efectiv a tresărit în clipa acea şi ne-a spus că e o zi fericită pentru Vâlcea şi pentru Sodă pentru că totul se va termina cu bine. A fost o zi pe care nu o voi uita niciodată.”
Mugioiu spune că indienii care intraseră în cursă pentru USG şi care erau deja proprietari la Ocna Mureş le propuseseră sindicaliştilor un acord social dublu faţă de ce era deja încheiat la novare: „E important de ştiut, că la momentul acela, Sindicatul Sodistul a fost primul din această ţară care a scos un acord social pe o durată de 15 ani, adică până în 2021! În plus, ca să vă faceţi încă o dată o idee despre ţara în care trăim şi de instituţiile statului român: aceşti indieni n-au avut nici un stres în a se înscrie în cursă în pofida faptului că Legea Monopolului era încă în vigoare şi ei aveau deja Ocna Mureş, care e azi închisă de şase ani de zile… Fără discuţii, o soartă care ne-ar fi aşteptat şi pe noi!”
Liderul sodiştilor nu uită să spună că 26 octombrie 2006 nu ar fi fost posibil dacă oamenii nu s-ar fi luptat efectiv cu executorii judecătoreşti şi jandarmii în primăvara lui 2005: „În mai 2005, Bogdan Gâtejescu împreună cu forţa publică reprezentată prin circa 90 de mascaţi şi scutieri au încercat să pună sechestru asiguratoriu pe tot din această fabrică. Dacă reuşeau, acum eram la fier vechi. Au fost două săptămâni de teroare efectivă pentru că indienii preluaseră creanţa de şase milioane de dolari de la BCR şi erau practic proprietari. Opinia publică nu are voie să uite că această aniversare, zece ani de la reprivatizare, nu ar fi fost posibilă dacă, în primul rând, nu ar fi fost sacrificiul sodiştilor care, vreme de două săptămâni, s-au bătut parte în parte cu tot statul roman, încă o dată potrivnic intereselor oamenilor. Noi de-atunci ne-am luat ţara înapoi sau măcar bucăţica noastră…”