21 noiembrie: Ziua Națională fără Tutun
În 1987, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a creat Ziua Mondială Fără Tutun ca o modalitate de a atrage atenţia, la nivel mondial, asupra prevalenţei crescute a consumului de tutun şi efectelor negative asupra sănătăţii. Se oferă, cu acest prilej, cadrul informării şi sensibilizării populaţiei cu privire la riscurile generate de consumul de tutun, dar şi cu privire la progresele făcute în lupta de prevenire a bolilor asociate consumului de tutun şi de conştientizare a populaţiei fumătoare cu privire la consecinţele fumatului, dar şi a populaţiei nefumătoare cu privire la riscurile la care se supune prin inhalarea fumului de ţigară – aşa numitul „fumat pasiv” –, alături de împuternicirea şi încurajarea acesteia din urmă de a-şi solicita dreptul la un aer fără fum de ţigară, prin respectarea prevederilor legale în vigoare. FUMATUL – risc major pentru sănătate, este asociat cu: 30% din decesele prin cancer; 90% din decesele prin cancer pulmonar; 25% din decesele prin boli coronariene; 85% din decesele prin boli pulmonare cronice obstructive; 25% din decesele prin boli cerebrovasculare. STRATEGII ÎN VEDEREA RENUNŢĂRII LA FUMAT: motivaţia, eliminarea fumului din mediu, adoptarea unui stil de viaţă sănătos, gândire pozitivă și consiliere şi tratament. AVANTAJELE RENUNȚĂRII LA FUMAT: crește speranța de viață, scade riscul producerii unui infarct miocardic, scade riscul formării unor tumori cancerigene, un mod de viață mult mai sănătos mai mulți bani în buzunar.
CANCERUL BRONHOPULMONAR
Cancerul bronhopulmonar este o tumoare malignă, cu punct de plecare bronșic. Constituie una din cele mai frecvente localizări, fiind depășita ca frecvență doar de cancerul gastric și reprezintă 20% din totalitatea tumorilor maligne. Apare predominant la bărbați (de 8-10 ori mai des decât la femei), în special după 40 de ani. Etiologia nu este cunoscută, dar există unele cauze favorizante: fumatul – după unele statistici boala apărând de 17 ori mai frecvent la cei care fumează peste 20 țigarete pe zi – decât la nefumători, substanțele radioactive, gudronul, procesele inflamatorii cronice pulmonare. Tumoarea este localizată mai frecvent în plămânul drept, în bronhiile mari și lobii superiori. Odată constituită, formațiunea tumorală predomină în bronhie, pe care o obstruează (astupă).
Simptomele cancerului bronhopulmonar, atât de debut, cât și cele târzii, sunt în raport cu reacțiile pe care le produce tumoarea la nivelul bronhiei (dilatație, infecție) și la nivelul parenchimului pulmonar. Unele infecții pulmonare (pneumonie, abces pulmonar) pot domina tabloul clinic și masca tumora.
Debutul este de obicei ascuns, manifestându-se prin tuse precoce, continuă, rebelă la tratament, expectorație mucoasă sau muco-purulentă, uneori cu striuri de sânge, dificultate la respirație (dispnee), dureri toracice, la început surde, mai târziu intense și continue. Există două mari forme de cancer pulmonar: cu localizare în hilul pulmonar (2/3 din cazuri), cu simptomatologie bogată, (respirație dificilă, șuierătoare), și localizarea periferică ,în care multă vreme apar manifestări numai la examenul radiologic.
Evoluție: diagnosticul se precizează de obicei târziu, când tratamentul nu își mai face efectul. Gravitatea rezultă și din faptul că faza silențioasă durează 5 – 6 ani. Diagnosticul se bazează pe apariția la un individ, de obicei după 40 de ani, mai ales mare fumător, a unor simptome nesemnificative prin ele însele (tuse, expectorație, dispnee, hemoptizii), dar persistente și rebele la tratament.
Profilaxia presupune lupta împotriva fumatului, a poluării atmosferice, supravegherea condițiilor de lucru în industriile care folosesc substanțe cancerigene și tratamentul intens și precoce al tuturor infecțiilor bronhice.
Datele ne-au fost furnizate de dr. Cristiana Gândăcioiu – DSP Vâlcea.