Scenariul unei strategii malefice
• demiterea ministrului Sebastian Lăzăroiu
Analiştii de toate felurile au fost luaţi prin surprindere vineri, 16 septembrie a.c., când, fără nici un semnal prealabil, au aflat că primul ministru Emil Boc l-a demis pe ministrul Muncii, Sebastian Lăzăroiu.
Purtătorul de cuvânt al PDL şi celelalte porta-voce din arcul guvernamental s-au grăbit îndată să iasă pe sticla televizoarelor şi să spună că revocarea năstruşnicului ministru s-ar datora aprecierilor sale critice la adresa partidului care l-a cocoţat pe o funcţie atât de înaltă.
Acest gen de explicaţii nu stă în picioare. Motivul ascuns al demiterii este de a lăsa fără obiectul principal moţiunea simplă pe care USL urmează s-o depună în Parlament în textul căreia este cuprinsă cererea ca principalul iniţiator al măsurilor de încetare a subvenţiilor pentru încălzire să fie demis. Asta a urmărit premierul Emil Boc, să-l revoce pe tartorul calculelor cinice de la Ministerul Muncii. „Asta cereţi, asta primiţi, iar moţiunea nu mai are sens” – încearcă să demonstreze locatarul de frunte din Palatul Victoria.
Şmecheria, însă, nu ţine. Da, pleacă Sebastian Lăzăroiu, dar rămân operaţionale măsurile draconice de tăiere a subvenţiilor la încălzire! Se mizează pe faptul că a fost îndepărtat ministrul care s-a dovedit un maestru al jongleriilor cu date statistice şi care a depăşit orice ridicol susţinând să fie anulată subvenţia chiar şi a săracului care ar deţine o … drujbă, ori a „latifundiarului bogătaş” care este proprietar peste 1000 mp de teren agricol.
Calculele ministrului demis la sfârşitul săptămânii trecute s-au dovedit surse de inspiraţie şi pentru ceilalţi autori ai Ordonanţei de Urgenţă care au urcat pe piscul ridicolului condiţiile de acordare a subvenţiei pentru încălzire. Ei elimină de la acest ajutor şi familiile ale căror venituri sunt completate cu … burse pentru elevi şi bani de liceu!
În mod implacabil, decizia Guvernului de a elimina această subvenţie va crea o presiune puternică asupra preţului gigacaloriei (Gcal) şi va deveni insuportabilă pentru un uriaş segment de populaţie. Creşterea care va trebui suportată lună de lună la factura de încălzire după eliminarea completă a subvenţiilor va face, de exemplu, ca cele 30.317 familii din municipiul Rm.Vâlcea racordate la sistemul centralizat de încălzire să nu mai plătească doar 139 lei/Gcal, ci 274 lei, adică cu 97% mai mult. Pe la alţi consumatori casnici din ţară, situaţia va deveni şi mai gravă. Bunăoară, consumatorul din Constanţa va trebui să plătească gigacaloria cu 519 lei, cel din Braşov – 443 lei, vasluienii vor avea ca tarif 459 lei ş.a.m.d. Dacă până acum, la nivel naţional, preţul mediu al Gcal achitat de consumator a fost de 183,6 lei, la iarnă va ajunge să se dubleze. Prin urmare, după eliminarea subvenţiei de stat, tariful gigacaloriei va merge pe o spirală ameţitoare. Iar dacă primăriile vor dori să sprijine cu adevărat pe concitadinii săraci, ele vor fi nevoite să anuleze orice alte programe de dezvoltare a localităţilor şi să sacrifice celelalte obligaţii de asistenţă socială.
Moţiunea simplă pregătită pentru depunere în Parlament este diferită de cele anterioare deoarece ea vine şi cu variante, argumente şi soluţii. Fiindcă există alternativă, există şi resurse financiare, însă, Guvernul le respinge tot aşa cum a respins anterior propunerile legislative ale PSD formulate încă din anul 2009 cu privire la definirea consumatorului vulnerabil, eficienţa energetică, promovarea cogenerării de înalt randament etc. etc.
La fel ca altădată, şi acum Guvernul a făcut apel la arta diversiunii, numai cu demiterea ministrului Muncii, Sebastian Lăzăroiu, nu schimbă cu nimic datele şi motivele moţiunii simple. În cuprinsul ei se spune clar ce trebuie făcut şi anume: revenirea asupra schemei de sprijin atât pentru producătorul de energie termică cât şi pentru consumator, aceasta fiind o măsură care nu încalcă în nici un fel acordurile încheiate în numele României cu FMI, Banca Mondială sau Uniunea Europeană. Dimpotrivă, renunţarea la acordarea acestei subvenţii este în contradicţie cu reglementările UE privind protecţia socială a populaţiei sărace, dar şi cu practicile din ţările avansate tehnologic din Europa.