Prea multe întrebări fără răspuns ce ascunde enigmanticul domn Iohannis?
Am intrat, în sfârşit, în ultima săptămână, în ultimele zile premergătoare celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale când fiecare cetăţean cu drept de vot trebuie să ia decizia finală şi să opteze cui va încredinţa mandatul de preşedinte al României.
Deşi ne aflăm la finişul unei campanii electorale plină de invective, atacuri la persoană şi lansări de săgeţi otrăvite, dar şi într-un moment când alegătorii ar fi trebuit să-i cunoască bine pe candidaţii rămaşi în ultima cursă către Cotroceni, domnul Klaus Iohannis continuă să păstreze într-o carapace ermetică şi bine păzită de susţinătorii săi care-l fac imposibil de cunoscut, de cântărit şi de apreciat în funcţie de trecutul lui, de faptele, bune sau rele, înşiruite în cei 55 de ani de viaţă. Întrebări i s-au pus multe, însă de fiecare dată s-a strecurat enigmatic printre ele, fără a da răspunsuri care să-i pună în lumină caracterul, slăbiciunile, defectele sau calităţile. Oricât s-au străduit slujitorii presei să obţină un minimum de informaţii despre trecutul său, misteriosul domn Klaus Iohannis i-a fentat prin eschive care au ridicat şi mai mult cota de curiozitate şi de bănuieli.
Până azi, de exemplu, n-a explicat în niciun fel implicarea sa în adopţiile internaţionale ilegale şi condamnabile din primii ani premergători Revoluţiei din decembrie 1989 şi ce foloase necuvenite a obţinut din aceste afaceri. Misterioasă a rămas până astăzi contribuţia lui Klaus şi Carmen Iohannis la emiterea sentinţei nr. 13/1990 a Tribunalului Judeţean Sibiu prin care trei copii din Răşinari – Elena Maria (7 ani), Vasile (5 ani) şi Anca Iliuţ (3 ani) – au fost daţi spre „adopţie” unei familii din Canada. Bunica lor, Maria Iliuţ, a bătut la multe uşi, inclusiv a preşedintelui Traian Băsescu, până în anul 2008, când a trecut la cele veşnice, fără să-şi mai poată vedea nepoţii. Tot până astăzi, domnul Klaus Iohannis n-a dat nicio lămurire despre abuzurile privind retrocedarea unor terenuri către persoane care nu îndeplineau condiţiile legale pentru punerea în posesie şi intrare în proprietate, faptă pentru care, de altfel, în anul 2009, Direcţia Naţională Anticorupţie i-a instrumentat un dosar de cercetare.
Un punct forte în arsenalul propagandei de campanie electorală pe care îl vehiculează copios echipa liberală de susţinători îl reprezintă imaginea de „excepţional” edil a primarului de Sibiu care a culminat cu obţinerea titlului, pentru municipiu, de capitală culturală europeană în anul 2007. Dar de ce se ascund cu încăpăţânare isprăvile care au dat de lucru ani în şir şi presei, şi instanţelor judecătoreşti. Iată numai câteva motive: anchetarea de către DNA, în anul 2009, a lui Klaus Iohannis pentru abuz în serviciu, precum şi pentru retrocedarea ilegală a unor terenuri, şcoli, muzee şi monumente istorice, folosirea unor documente false pentru preluarea în proprietate a unor clădiri, încălcarea prevederilor legale referitoare la administrarea şi gestionarea patrimoniului care a adus primăriei din Sibiu un prejudiciu în valoare de 1.186.041 lei aşa cum a descoperit Curtea de Conturi ş.a.m.d.
Deşi n-am epuizat informaţiile despre trecutul şi activitatea enigamticului domn Klaus Iohannis, consider că datele prezentate sunt suficiente pentru a arăta adevărata sa faţă plină de ascunzişuri care trebuie să cântărească bine şi corect în decizia de duminică, 16 noiembrie, a alegătorilor când vor pune ştampila pe numele viitorului preşedinte al României.
dr. ing. Ion Cîlea, preşedintele Organizaţiei Judeţene Vâlcea a PSD