Ocolul pământului în 120 de zile

SINGAPORE, ORAŞUL-STAT

Se întinde pe insula cu acelaşi nume şi încă pe 63 de insule mai mici, împreună având o suprafaţă de 99 kmp. Este aşezată în extremitatea sudică a Peninsulei Malay, la 150 km nord de Ecuator. În lunga sa istorie, orașul-port Signapore s-a aflat în posesia mai multor imperii, până în secolul al XIX-lea când a fost colonizat de Marea Britanie. Istoria sa începe însă în secolul al VIII-lea. Legenda spune că un prinţ malaez (întot­deauna legendele încep cu un prinț sau cu o prințesă!), pe nume Sang Nila Utama, aflat pe malul ţărmului, în satul pescăresc Temasek (în altă variantă – prințul se afla la o vânătoare de lei), a văzut ieşind din apele mării un dragon cu capul de leu şi corpul de pește. În urma acestei întâmplări, prinţul a schimbat numele localităţii în SINGA PURE, adică Oraşul Leului. Mult mai târziu, dragonul a fost denumit MERILON, combi­naţie din cele două cuvinte: mermaid (sirenă) şi lion (leu). Din anul 1997, Dragonul Merilon a devenit logo-ul turismului singaporez. Statuia originală Merilon a fost instalată cu mare ceremonie în anul 1972, pe râul Singapore, lângă podul South Bridge; în anul 2002 a fost reamplasată în faţă la Marina Bay, chiar la văr­sa­rea râului, în Parcul Merilon. Replica acesteia, având cu o înălţime de 8 m, a fost amplasată în Insula Sen­tosa, pe o stâncă măreaţă, într-un minunat parc, numit şi el Merilon, pe unde trece linia de monorai, fiind ame­najate nişte curgeri de apă în valuri de cascade.

Deşi Portul Singapore se află în Strâmtoarea Malacca, o cale maritimă foarte circulată, fiind drumul cel mai scurt dintre Oceanul Indian şi Marea Chinei de Sud, încă un mileniu după viziunea Prinţului Sang Nila Utama, a rămas tot un sat pescăresc, fără să joace niciun rol în istorie. În urmă cu nici două secole, adică pe 29 ianuarie 1819, Mr.Thomas Stanford Raffles, agent al Companiei Britanice a Indiilor de Est acos­tează la gurile Râului Singapore şi pune bazele unei agenţii a companiei în care lucra. Cinci ani mai târziu cumpără de la Sultanul Hussein, de Johore, din sudul Malaeziei, toate insulele pentru suma de 5.000 mo­ne­de aur anual şi, astfel, Singapore devine, din anul 1824, colonie a Marii Britanii. Motivaţia d-lui Raffles să cum­pere aceste insule a fost portul natural Singapore, cu apele sale adânci până la maluri. După ce a lărgit şi amenajat portul, vasele comerciale cu flotele lor au început să acosteze aici, aducând oraşului o creştere economică, fără precedent. Mâna de lucru, începând să fie din ce în ce mai căutată: chinezii, indienii şi ma­la­ezii au început să emigreze cu miile spre Singapore. Preţul pământului creşte exponenţial şi companiile britanice au început să deschidă filială dupa filială, plătind din greu ca să-şi ridice aici o reşedinţă.

Astăzi, numele de RAFFLES este acordat celui mai elegant şi faimos hotel, „Raffles Hotel”, şi chiar unui car­tier numit „Raffles City”, în numele celui care a fon­dat Oraşul-Stat SINGAPORE. După cel de-Al Doilea Război Mondial, Singapore devine indepen­dent, iar puterea politică este preluată de către Partidul Popular de Acţiune, fondat în 1954 de către avocatul LEE KUAN YEW, care devine prim-ministru şi conduce ţara până în 1990. Pe lângă dezvoltarea economică, care aproape curgea de la sine, prin sistemul econo­mic privat, el a dus o politică strictă de respectare a legii şi ordinei publice, creând, în acelaşi timp, condi­ţiile ca Singapore să devină, o a doua putere econo­mică a Asiei de Sud-Est.

Peste 80% din populaţia ţării trăieşte în blocurile construite de stat şi utilizează transportul public în viaţa de zi cu zi (diurnă), aşa că poluarea este bine con­tro­lată, prin monitorizarea traficului, menţinând cerinţele ecologice – verdele ecologist – fiind printre puţinele sta­te care respectă nivelul de poluare impus de stan­dar­dele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Mijloacele de trans­­port în comun sunt suficiente, rapide, confor­tabile, cu aer condiţionat şi plasmă TV, utilizându-se numai lo­cu­­rile de pe scaune. Aici sunt interzise miile şi zecile de mii de motociclete pe benzina, care distrug mediul în­con­­jurător, aşa cum vezi în Saigon, sau chiar şi pe la noi.

SINGAPORE este ţara cu cel mai înaintat stan­dard de viaţă – nivel de trai – din Asia. Este incredibil să vezi cum o mână de oameni, trei milioane şi jumă­tate, pe o suprafaţă de numai 99 km², cu o istorie de nici două sute de ani, să aibă rezervele valutare ale ţării de 120 de miliarde de $ USA. Mă gândesc la noi, cu istoria noastră de peste 2.000 de ani, cu suprafaţa de 2.340 de ori mai mare şi cu o populaţie de şapte ori mai numeroasă şi nu la rezervele valutare, ci la dato­riile către FMI şi Banca Mondială!

Convieţuirea paşnică a celor 14 naţionalităţi ma­jore este cel mai bun exemplu de toleranţă multicul­turală şi religioasă. De fapt, chinezii, indienii şi malaii se împart în număr egal (o treime fiecare), dar etniile, dialectele şi religiile lor sunt dintre cele mai diferite. Cu toate aces­tea, se respectă particularităţile arhitecturale ale zone­lor de unde provin fiecare dintre ei. Trebuie să înţele­gem însă ca „noul”, care vine peste noi, ne face să men­ţinem cu mare greutate tradiţia. Peste tot sunt cartierele lor, chiar oraşele lor, templele lor, bisericile creştine etc. Să vă dau un exemplu: cea mai repre­zentativă biserică creştină este Catedrala Anglicană St.Andrew’s, unde preşedintele Alianţei Misionare Evanghelice este dr. K. Rajendran, de origine indiană, iar pastor este Peter Tsukahira, japonez-american, cetăţean al Statului Israel. Interesant este faptul că tencuiala exterioară este făcută de muncitori indieni, dintr-un amestec de albuş de ou, cochilii de scoică şi fibre din nucă de cocos.

Recomand să fie văzute obiectivele din vremea colonială, cum sunt: Grădina Botanică, cu faimoasa ei „grădină de orhidee”, Hotelul Raffles, Pagoda şi Templul Sri Miramman, ori Templul Buddha Gaya, ori minunata insulă Sentosa, cu celebrul dragon Merilon, Monorai. Aquarium, Turnul TV, cu mişcare de revoluţie, dar şi Telefericul de 50 m înălţime şi 7 km lungime, între insula şi Muntele Lotusului, linie dublă şi 10 staţii intermediare. Dar să nu uităm nici noutăţile: Singapore Flyer, replica roţii din Pratter-Viena, de 165 m înălţime şi Complexul Marina Bay Sands, format din trei turnuri hotel, cu 57 de etaje şi 300 m înălţime, acoperite de o piscină enormă, un Convention International Center, Muzeul de Artă şi Ştiinţă, Teatrul Naţional, Cazinou şi cel mai mare Mall din Singapore. În Garden by the Bay se află acum cel mai mare şantier, unde se pregăteşte pentru 2012 Complexul Arhitectural al Viitorului. Dar, cum o poză face cât 1.000 de cuvinte, vă trimit câteva din cele 4.000 de poze pe care le-am făcut până acum, 26 de ore de videofilm şi 370 de pagini scrise. Toate cele bune şi să ne vedem cu bine în ţară.