Nedescurcănismul la români
Dacă există cumva ființa națională, atât de propovăduită la zilele festive, mă gândesc că aceasta ar trebui luată cu bune și cu rele, să conțină și aspectele mai delicate, de care nu prea ne face plăcere să vorbim. Cine consideră că accidentul de la Crevedia a fost un caz izolat, determinat exclusiv de lipsa de fermitate a autorităților, are libertatea de a-și fura singur căciula. În ceea ce mă privește, voi căuta alte explicații, fără falsă pudoare.
În toată lumea se petrec catastrofe, au loc cutremure, se revarsă vulcani, plesnesc centrale nucleare, dar parcă nicăieri factorul uman nu joacă un rol atât de amplu, aș spune predominant, ca pe la noi. Chiar și factorul uman, la alții e de tipul neglijență, nu intenție criminală. Firește, întrebarea care se naște pe buzele tuturor este ce ne face atât de diferiți? Un posibil răspuns l-ar reprezenta repulsia endemică pentru respectarea normelor, existența unui cromozom în ADN-ul românilor care ar trebui să se numească merge și-așa. În primul rând că normele nu pot să reglementeze toate improvizațiile năstrușnice de care e capabilă mintea românului. Dar să ne păstrăm în logica lor. Se vede la tot pasul, chit că ai de stat în coloană la semafor, de obținut cine știe ce avize ori aprobări sau de făcut vreo revizie, există întotdeauna unii care se descurcă și altfel. Nedescurcănismul mioritic este un fenomen pentru care ne batem cu pumnii în piept și ne alintăm superior, că altfel n-am fi rezistat la atâtea stăpâniri, câte ne-au călcat plaiul.
Departe de a fi un exemplu de civilizație, respectarea reglementărilor în vigoare produce efecte doar pentru fraieri. Normele sunt făcute ca să fie încălcate, circulă o vorbă din popor. În atare condiții, nici controlul și nici coerciția nu pot fi eficiente, degeaba îi blamăm pe cei în drept să le execute. Rolul amenzilor este să dea un exemplu și are efect în cazuri izolate. Dar atunci când fenomenul se extinde pe scară largă, când exemplul e dat de șmecheri, nu poți să-i depistezi pe toți călătorii fără bilet, pe toți șoferii care consumă substanțe sau încalcă cu nonșalanță regulile de circulație, ca să mă refer doar la transportul auto. Ar însemna să blochezi tot traficul cu verificări. Mai ține și de propria conștiință.
Din punct de vedere psihologic, am identificat trei categorii de indivizi certați cu normele. Prima ar fi tagma deștepților. Ăștia consideră nedemn de statutul lor să înghită pe nemestecate tot ce li se impune, fără să mai treacă prin filtrul lor de deștepți. Astfel, normele se împart în două categorii, care merită respectate și care merită ignorate. Evident, cele din urmă sunt valabile doar pentru oamenii obișnuiți. O a doua categorie este cea a leneșilor, care nu respectă normele din comoditate. De ce să fac atâta efort, dacă merge si-așa? De menționat că cea de-a doua categorie coexistă într-o comuniune perfectă cu cea de-a treia, încât e foarte greu de delimitat, de cele mai multe ori. În fine, cea de-a treia categorie o reprezintă tagma proștilor, cei care nu-și dau seama de consecințele acțiunilor lor, care n-au cum să prevadă un dezastru atunci când transferă GPL între două cisterne în parcare, care nu se gândesc că pot omorî oameni pe stradă dacă urcă drogați la volan. Sunt lucruri elementare pe care nu le pot sintetiza. Nu am date statistice, însă ceva mă face să cred că această ultimă categorie e și cea mai numeroasă. Firește, mult mai puțini sunt cei neîncadrați sau nealiniați la vreo categorie, aceștia putând fi definiți cu un termen peiorativ drept inadaptați într-o Românie postmodernă.