Momentele şi evenimentele cele mai importante ale Râmnicului de secol XIX (IV)

17 iulie 1879, Prefectura demarează acţiunea de perfectare a documentelor cumpărării casei defunctului Petre Munteanu pentru instalarea Regimen­tului 2 Dorobanţi. Tot în 1879, porneşte şi lucrarea de construcţie a podului metalic Sfânta Vineri care va înlocui podul de lemn vechi şi în mare parte deteriorat, construit la 1858.

La 20 august 1880 sunt dărâmate prăvăliile ruinate de pe Calea Traian, scoţând în perspectivă Biserica „Cuvi­oasa Paraschiva”.

Între anii 1880-1882 se rezideşte din temelie clopotniţa mare a episcopiei sub păstorirea Episcopului Iosif Bobulescu (30.11.1880-?.11.1886), rege la Româ­niei fiind Carol I. Nu mai puţin de 60 de felinare fuseseră montate, la 1881, pe străzile oraşului pentru iluminatul noc­turn.

Între anii 1882-1897 apare marele dicţionar geografic al României în cinci volume, realizat de Gheorghe I. Laho­vary, născut la Râmnic, la 1838.

În anul 1883, doctorul Gheorghe Sabin se stabileşte definitiv aici, în oraş, unde va lucra 12 ani ca medic primar al judeţului, alţi 10 ca medic al oraşului, conducând serviciul de igienă.

1883-1884 – muzica Regimentului 2 Dorobanţi concerta în Grădina Zăvoiu, duminica, marţea şi joia cât şi în zilele de sărbătoare între orele 17.000 – 21.00, precum şi dimineaţa în toate zilele pe timpul sezonului băilor de la orele 6 la 10 ante-meridian, şi aceasta până la 15 august.

10 februarie 1884 – cu adresa 293 se face public începerea lucrărilor de construcţie a podului de lângă Zăvoiu prin care se face intrarea în Grădina Publică a oraşului, devizul este făcut de inginerul Ionescu Grama. Primaria se ocupă de acoperirea plăţii materialelor şi a meşterilor.

1885 – intră în funcţiune fabrica fraţilor Hanciu şi Moritz Schland, va produce piele şi opinci, situată pe strada Călăraşilor, nr.14.

1885 este anul în care se înfiinţează prima fabrică de paste făinoase „Moara Sentinela”, pe strada Călăraşilor, nr. 12.

1885-1886 sunt plantaţi tei pe ambele laturi ale Bulevardului Tudor Vladimirescu, tronsonul Radu de la Afumaţi –Podul Metalic de peste râul Olt.

13 decembrie 1886 este ziua deschiderii liniei ferate pentru circulaţie secţiunea II Drăgăşani- Rm. Vâlcea, în exploatare pentru traficul de mărfuri şi călători, la 20 iunie 1887.

În anul 1886 ia fiinţă moara Andraş Gheltz care va produce făină şi paste făinoase, situată pe strada Călăraşilor, nr. 196. 

15 iunie 1888 este ziua în care se pune în circulaţie linia ferată Râureni-Ocnele Mari, iar la un an distanţă se înfiinţează fabrica de cherestea a fraţilor Hanciu, strada Abatorului, nr. 14, materia primă fiind adusă pe Olt din nordul judeţului.

În anul 1891, fraţii Simian înfiinţează o tăbăcărie care a funcţionat la start ca un simplu atelier. Peste numai un an, este consemnată drept proprietatea exclusivă a lui Oprea Simian care va decide extinderea capacităţii de pro­ducţie. În anul 1923, prin asocierea fiilor săi, se va redenumi Oprea Simian şi fii şi din 1930, capacitatea va fi iar extinsă pentru a ajunge în 1938 cea mai mare din toată regiunea.

Revenind la 1893, comunitatea protestantă  începe să se închege oficial şi să ia formă prin cumpărarea unui teren de 1250 m.p. pe strada Dorobanţi pentru a-şi ridica o biserică proprie. Biserica luterană de pe strada General Prapor­gescu este ridicată la 1910, de către preotul Montzel.

30 mai 1894 – Marconi Giuseppe, ceasornicar italian, se stabileşte în Râmnic şi tot în acest an, primul abator, în întregime din lemn, este ridicat în oraş. Numai în 1914, unul nou va lua locul acestuia, pe terenul proprietatea căpi­tanului G. Zărilescu. Costul final a fost de 39.900 lei şi antreprenor a fost A. Copetti.

1895 – Calea ferată Drăgăşani- Rm. Vâlcea este dată în exploatare  şi totodată pe planul oraşului sunt marcate cele patru bariere de intrare: Troianu, la sud, Cetăţuia, la nord, Podul de Fier peste Olt, la est şi Aranghelul, la vest. Întinderea oraşului ajunsese la şase kilometri pe axa nord-sud şi peste patru de la est la vest.

15 iunie 1896 – se execută refacerea Fântânii Monument, ridicată de Primărie în anul 1856, cu ocazia inaugurării Grădinii Publice Zăvoiul. Lucrarea este executată de maistrul român, Nae C-tinescu, chiar din Râmnic, cu suma de 180 lei. Tot în 1896 încep lucrările de construcţie a liniei de cale ferată pentru legătura cu teritoriile ocupate de peste Carpaţi. Mihail Râmniceanu (1892-1915) este cel care se ocupă de lucrare. Inaugurarea liniei ferate dintre Râmnic şi Jiblea se va face la 22.11.1898 pe o lungime de 16,2 kilometri. În 1896, inundaţia provocată de râul Râmnic aduce apa până la pragul Bisericii „Cuvioasa Paraschiva”.

1897-1927 – în registrele Tribu­nalului Judeţului Vâlcea au fost înre­gistrate 674 de firme ale localnicilor, în spaţiul a 30 de ani. Cea mai prolifică perioadă este cea din anul 1919, cu 80 de noi iniţiative iar cele mai puţine, adică o singură firmă, cu doar doi ani înainte, în 1917.

27 februarie 1898 este ziua în care încep  lucrările de construcţie a Palatului de Justiţie, pe terenul cumpărat de judeţ, în 1897, de la Masinca Munteanu. Lu­cră­rile se finalizează la 15 martie 1900, iar la 1 septembrie în acelaşi an, la ora 10.00, se ţine inaugurarea lucrării efectuate de inginerul şef Panait şi antreprenorul Ioniţă Năstăsescu. În paralel, în acel an, se trece şi la construcţia clădirilor Regimentului 2 Vâlcea.

27-28 iunie 1899 – Comisia de Recepţie a lucrărilor canalului Iazul Morilor a fost formată din şase membri ca: ajutor de primar, doctor în medicină, comerciant, inginer al comunei, inginer al lucrărilor publice şi inginer şef al oraşului. Valoarea completă a fost de 50.446 lei, iar în complexul de lucrări a intrat şi execuţia a trei poduri care să creeze  condiţiile ideale pentru străzile Călăraşi, lângă Zăvoiu, Carol I şi Tabaci. Multiple şi complexe lucrări se efectuează la moara lui G. Ştefănescu.

1899 – pe raza oraşului existau nouă cişmele mari care serveau la aprovizio­narea  cu apă a comunităţii. În 27 martie, încep lucrările de introducere a apei curente pe 17 străzi ale oraşului şi tot în acest an fraţii Hanciu îşi deschid în oraş o fabrică de cherestea.