LATINA GINTĂ E REGINĂ? (2)
Intervine, în 1935, episodul legat de conflictul italo-etiopian la Societatea Naţiunilor. Sunt adoptate sancţiuni contra Italiei. Aplicarea lor de către România stârneşte agitaţie. Titulescu este arătat cu degetul. Şi nu doar atât. Presa italiană îl face praf… Se apropie fatidicul, pentru noi, an 1940. Căutând insistent în arhive diplomatice, autorul cărţii de care ne ocupăm are posibilitatea documentării „pe viu”. Diplomaţii noştri în post la Roma observă cum stau lucrurile şi ne lămuresc şi pe noi. Sunt de serviciu în această perioadă la telegraf pentru comunicări cifrate Notti Constantinidi şi, mai ales, Raoul Bossy, cunoscuţi nouă din prestaţii diplomatice similare la Helsinki .Ce aflăm? Contele Ciano îl asigura pe ambasadorul român că România reprezintă în ochii săi singura pavăză contra comunismului Dacă digul românesc ar fi rupt, puhoiul sovietic ar invada întreaga Europă. De aici şi sfatul amical: Să rezistaţi cu arma în mână!
Un atac din partea ruşilor nu este exclus. Ştim şi motivul: Dorul-fierbinte-de Basarabia. Bucureştiul întreabă: noi căutăm să rezistăm focului, dar dacă şi alţii capătă gust să ne atace, tocmai ştiindu-ne ocupaţi? Şi ce sprijin ar putea veni dinspre Roma în caz de atac din Est? Un răspuns asigurator: Nu veţi fi atacaţi de la Apus, cât timp luptaţi la Răsărit…
Ciano nu pierde timpul. Îl întâlneşte sistematic pe prim-ministrul maghiar, îi soarbe cuvintele pentru a putea formula către noi mesajele de rigoare. Se arată încântat de calităţile contelui Teleki, pe care îl găseşte bărbat politic rezonabil, moderat, cu care s-ar putea realiza o înţelegere. apropo: Nu vor românii să aibă cu ungurii întrevederi, care să-i ducă la înţelegere. Starea actuală a relaţiilor României cu Ungaria reprezintă singurul impediment în calea adâncirii relaţiilor româno-italiene. Deoarece, zice ginerele lui Mussolini, „Prietenia Italiei faţă de Ungaria este indestructibilă.” Va sosi ziua Ultimatului stalinist privind Basarabia şi Bucovina. Diplomaţia italiană cunoştea că fitilul este aprins de trei zile. N-a suflat o vorbă către noi. Acum ne cere să negociem cu sovieticii, căci nu ne va sări nimeni în ajutor. Suntem efectiv împinşi să discutăm cu maghiarii și cu bulgarii.
În Peninsula Italică, teza ungară, născută din răbufniri la adresa Trianonului. Aflăm, tot de la Ciano, că rezerva Vestului de a ataca Estul –România – cade de la sine. Budapesta vrea negocieri pe propunerile sale. Iar Italia ştie ce are de făcut mai departe: merge la Viena pentru arbitraj…
S-a întâmplat ceea ce toată lumea cunoaşte. Dar întrebarea legată de
Latina Gintă rămâne. Circula în lumea diplomatică o butadă: Cine ştie nu spune, cine spune nu ştie. În cazul de faţă, cuvintele îşi pot, prin permutare, găsi alte poziţionări: Să vorbească doar cel ce ştie!