Irepetabila povară
Lucrarea, monumentală prin proporţii, bibliografia studiată, acribia şi decenţa exprimării, “Muzica bisericească în ţinutul Vâlcii” (studiu monografic, Editura Roza Vânturilor, 2010), reface “memoria” scripturalistică şi fonematică a timpului, esenţializat din ţinutul Vâlcii. Înainte de a fi “morfologică” muzicii bisericeşti în ţinutul Vâlcii, cartea preotului profesor doctor Ion Gavrilă e starea coup d’envoie, decelând paşii, cu adevărat polemici, faţă de turcocraţie (istorie şi/sau mental) ireversibilă mai ales. Preotul profesor doctor Ion Gavrilă cartografiază ceea ce nu va deveni palimpsest. Filoteu, invocat, deseori , în studiile despre literatura română veche este interpretat, sintetic şi explicit, diferenţiindu-se astfel lexemele: “polieleu”, “psalmi aleşi”, “pripeale”. Termenul “pripeală”, confundat adeseori, în lucrări de specialitate cu “polieleu” , nu este un titlu atribuit doar imnurilor lui Filoteu de la Cozia, ci a fost folosit cu mult înainte în manuscrise slavone şi pentru alte cântări: megalinariile ce se cântă la oda a IX-a a canonului de la Utrenie; imnurile care însoţesc stihurile la Antifoanele de la Liturghie; troparul “Mărindu-Te, dătătorule de viaţă…, de la privegherea Sâmbetei celei Mari, care precede cântarea “Prohodul Domnului”; troparele celor trei stări ale “Prohodului Domnului”, care sunt însoţite de stihurile Ps.118.
Am citat îndelung pentru bucuria lectorului , “creditat” sau “necreditat”, fiindcă, aşa, se instituie Sensul, într-o lume unde predomină, în general, numai “sensuri” la vedere, şi de fapt, semnificaţii. Etapă cu etapă, pas cu pas, profesor doctor Ion Gavrilă, parcurge, în sens malrauxrian “discursul universului” muzical vâlcean. În acest sens, reprezentative sunt: Şcoala muzicală de la Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Bistriţa-Olteana, Mănăstirea Dintr-un Lemn de la Govora, de la Hurezi pentru Învăţământul muzical bisericesc la Râmnic, în secolele XVI-XVIII şi la începutul secolului al XIX-lea.
Arsenie Cozianul, Vlad Grămăticul, Rafail, Ieromonahul de la Mănăstirea Hurezu, sunt personalităţi de seamă ale muzicii poetice din ţinutul Vâlcii, sau care au continuat după anul 1820, cântarea corală bisericească la Râmnic, Manuscrise şi tipărituri muzicale bisericeşti existente în fondul bibliotecilor vâlcene, Creaţie muzicală bisericească.
Autorului sunt esenţiale şcolile bisericeşti vâlcene în care s-a desfăşurat neîntrerupt un învăţământ muzical, prin întreaga lor activitate pe plan local ca şi cel naţional, au avut o contribuţie deosebit de valoroasă la promovarea cântării în Biserică în graiul poporului român şi, în general, la dezvoltarea din secolul al XVIII-lea şi începutul celui următor. Preotul profesor doctor Ion Gavrilă are proprietatea termenilor, este substanţial, politropic, o formă de perihelia. El realizează o operă pe care n-ar fi putut să o structureze decât un colectiv. Acribia de-o viaţă, linia geometrică a scriiturii marchează un apus de neimaginat pentru generaţiile viitoare.