In memoriam Marius Sabin Peculea (13 aprilie 1926 – 05 iunie 2023)
Cu deosebită tristețe am primit vestea decesului domnului academician, Marius Sabin PECULEA, fondatorul și primul director al fostei Uzine „G” si apoi al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice – ICSI Râmnicu Vâlcea.
Dacă astăzi, în România, 18% din enegia electrică este produsă pe cale nucleară, acest fapt se datorează și este în bună măsură legat de personaliatatea și de activitatea tehnico-științifică a domnului academician Marius Sabin Peculea.
Considerat și recunoscut pe plan național și internațional ca fiind „părintele apei grele” românești și „creatorul școlii de criogenie” din România, academicianul Marius Peculea rămâne o personalitate deosebită a energeticii nucleare românești.
S-a născut la 13 aprilie 1926, la Cluj. A urmat studiile liceale în același oraș, apoi la Sighișoara și la Sibiu, continuând cu Facultatea de Electromecanică a Școlii Politehnice din Timișoara, pe care a absolvit-o în anul 1949.
În anul 1966 a obținut titlul de doctor, specialitatea Termodinamică, având teza de doctorat „ Studiul termodinamic al coloanelor de separare în flux continuu, cu trei fluide și temperaturi diferite de reacție”.
Între anii 1970-1994 și-a dedicat întrega activitate proiectării și construcției, la Râmnicu Vâlcea, a uzinei pilot de apă grea, (cunoscută ca „Uzina G”) și elaborării tehnologiei românesti de producere a apei grele, fapt ce a contribuit semnificativ la construirea în România a primei centrale nuclearo-electrice, CNE Cernavodă.
Ulterior procedeul producerii apei grele românești, patentat la Râmnicu Vâlcea, a fost verificat și industrializat la Combinatul Chimic-Drobeta Turnu-Severin (fostul ROMAG-PROD), înscriind astfel România în clubul puținelor țări deținătoare ale unei asemenea tehnologii.
Valorificând experiența caștigată dar, mai ales, potențialul uman, științific, la a cărui formare a contribuit din plin, în anii tulburi de după 1990, academicianul Marius Peculea a salvat practic uzina de la desființare, punând bazele actualului institut ICSI Râmnicu Vâlcea. Lansarea construcției pilotului criogenic de separare a deuteriului și tritiului (PESTD), devenit ulterior instalație de interes național, a constituit al doilea proiect de suflet al domniei sale și o nouă provocare.
Rezultatele activității sale de cercetare s-au concretizat în peste 30 de brevete de invenție, în publicarea a șase cărți de specialitate și mai multe articole științifice sub semnatură proprie. Recunoașterea deplină a contribuției domnului Marius Peculea la dezvoltarea domeniului științific și la crearea celor două școli de „apă grea” si de „criogenie” a constituit-o însă acordarea, în anul 1991, de către Academia Română, a titlului de membru corespondent, urmată, peste doi ani – 1993, de obținerea titlului de membru titular. Timp de cinci ani (1994-1999) a ocupat funcția de Secretar General al acesteia, perioadă în care, printre multe altele, a reușit să consolideze rolul cercetării „de dezvoltare”, care să preia cunoștiințele științifice și să le prelucreze pentru a fi valorificate corespunzător în industrie și în economie.
Activitate didactică, menționată anterior, a completat-o în mod fericit pe cea de cercetător (sau viceversa), domnia sa activând ca profesor la Institutul de Construcții București (1968-1989) și, nu în ultimul rând, drept conducător de lucrări de doctorat în specialitatea Energetică Nucleară și Termodinamică.
Cele șase titluri de doctor „Honoris Causa” acordate de Universitățile din Cluj (1995), București (1996), Craiova (1996), Oradea (1998), Constanța (2000) și Timișoara (2002), precum și cel de membru al „Academia Scienttiarium at Atrium Europeea” de la Salzburg, alături de o multitudine de alte titluri științifice (Premiul Academiei Române – „Dumitru Hurmuzescu” în anul 1981, ordinele Meritul Științific clasele II și III, Ordinul „Pentru Merit în Grad de Mare Ofițer în anul 2000) întregesc portretul și recunoașterea de care s-a bucurat domnul academician Marius Peculea.
Pentru merite deosebite în popularizarea numelui și imaginii orașelor Râmnicu Vâlcea și Cluj Napoca, consiliile locale ale celor două municipii i-au acordat domnului academician Marius Peculea titlul de „CETĂȚEAN de ONOARE”.
Pe lângă contribuția și meritele științifice enumerate în parte, mai sus, domnia sa a contribuit din plin nu numai la formarea unor generații întregi de cercetători fizicieni/chimiști /energeticieni etc., ci și la formarea și modelarea unor caractere și valori umane. Îmi vine în minte acum o „zicere” de-a lui Brâncuși (dacă nu greșesc), cum că „nimic nu poate crește la umbra marilor arbori”. Nu știu cât adevăr se ascunde (în sensul propriu) în această zicere, dar știu că atât prin modul de gândire, cât și prin cel de acțiune, directorul, dar, mai ales, omul Marius Peculea a fost pe deplin adeptul lui Seneca, atunci când spunea că „înveți învățând pe alții”, și că „dacă înțelepciunea i-ar fi data cu condiția de a ține-o închisă și fără a o comunica, atunci ar refuza-o”.
De aceea, acum, la despărțirea de domnia sa, toți cei care l-am cunoscut direct sau indirect, colegii și colaboratorii săi îi aducem un pios omagiu, cinstire și prețuire eternă pentru întreaga sa contribuție la formarea noastră profesională și umană.
Este de datoria noastră (tineri sau seniori) să îi continuăm și finalizăm proiectele și, mai ales, de a menține școala românească de criogenie și de separare/utilizare a izotopilor la nivelul cel mai înalt.
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!
♦ Dr. Chim. Gheorghe Ioniță, Președinte Consiliu Științific