„De vorbă cu Francesca” sau curajul sincerităţii disperate cu care Carmen Sofianu îşi calmează iubirea


De_vorba_cu_FrancescaOriginal, într-adevăr, în scrisul poetic al Doamnei Carmen Sofianu este curajul sincerităţii disperate cu care îşi calmează iubirea apelând la argumentele liricii intimiste.  Rezonanţa zbuciumului ei exprimată în versuri este înduioşetor. Sunt atât de cuminţi şi de înţelept ocrotitoare ale suferinţei, versurile ei scrise cu o peniţă fragilă ca şi când ar avea datoria de a ţese transparenţa mătăsii, încât e sigur ca nici o literă nu poate spune decât adevărul.  Mă bucur că lecturând atent, surprinşi ,versurile Doamnei Carmen Sofianu, acad. D.R.Popescu şi criticul şi istoricul literar prof.univ.dr.Valeriu Răpeanu şi admirabilul fabulist Nicolae Dragoş, precum şi un comentator externist  cu De_vorba_cu_Francesca1luciditatea lui Dumitru Constantin au ajuns toţi la convingerea că ne aflăm în faţa unui destin poetic despre care se va mai vorbi. Repet: originală în scrisul  Doamnei Carmen Sofianu este vocaţia sincerităţii slujită de armele, de mult uitate, ale poeziei intimiste, în cea mai frumoasa tradiţie, spunea Dinu Săraru, prezent joia trecută la Hotel Sofianu, unde Carmen Sofianu şi-a lansat al doilea volum de versuri, ilustrat de picturile unor pictori locali consacraţi dar şi debutanţi.

Şi într-adevăr a fost o atmosferă numai bună pentru ca sufletul să poată vibra, când toţi cei prezenţi au lăsat toate lucrurile pământene dincolo de ziduri, plutind într-o liniştita şi fascinanta lume a artei, a poeziei. Carmen Sofianu a reuşit ca după o zi în care toată lumea a făcut lansări de candidaturi, mitinguri electorale, a împărţit pliante, sub greaua apăsare a ploii, să ne ungă cu seva cuvântului inspirat din iubire sinceră, să ne aducă în sfârşit în suflet liniştea pe care poate o căutasem toată ziua.

Şi dacă nu mă credeţi pe mine, un practicant într-ale poeziei şi de departe consumator de artă, atunci am marele noroc să vă confirme că atmosfera a fost una deosebită invitaţii speciali ai evenimentului –  Dinu Săraru,Vasile Vasilescu, Horea Cucerzan, Tina Popa, Olga Popescu,Cristina Cercelaru, Ion Cornea, Gheorghe Dican, Petti Velici, Paul Popescu, Teodor Brucăr.

INTIMITATE

Odaia era inundata de lumina diminetii.

Prin ferestrele larg deschise padurea intra in casa si vantul desena printre crengi crampeie de senin.

Indiferent de anotimp,decorul era acelasi,doar culorile,altele.

Inauntru,toate lucrurile se bucurau de o dezordine intima:

Peretii gazduiau tablouri,florile de sezon zambeau in oglinzi,iar cartile erau asezate gramada.

Aici era locul in care lacrimile aveau voie sa cada,

Ruga sa fie ascultata,rasul,nestapanit,greseala,iertata.

Nimic nu se compara cu aici